• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 17 August 2017

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Duminică , 22 Iulie , 2012

„Oamenii de astăzi şi mai ales creştinii nu au nevoie doar de informaţie, ci mai ales de comuniune reală cu Dumnezeu şi cu semenii”.

Rep.: Explicaţi pe scurt ce este catehizarea.
Pr. Florin Stan: Catehizarea este una dintre modalităţile prin care Biserica îşi împlineşte chemarea învăţătorească în lume. Mai explicit, catehizarea este activitatea Bisericii prin care credincioşii sunt învăţaţi cele mai importante lucruri legate de istoria mântuirii aşa cum este ea relatată în Sf. Scriptură şi în Vieţile Sfinţilor, adică o formă de alfabetizare în credinţă. Creştinismul nu este o credinţă magică, iraţională sau obscură, ci o credinţă bazată o pe o relaţie vie, firească, naturală cu Dumnezeu, cu semenii şi cu natura întreagă. De aceea această relaţie presupune un set de valori şi de modele. Între valori amintim dragostea, iertarea, dreptatea, bunătatea, credinţa, mila etc., iar între modele îi amintim pe Domnul nostru Iisus Hristos alături de toţi sfinţii din toate timpurile şi locurile. Un om poate fi un creştin autentic în măsura în care îşi însuşeşte şi îşi interiorizează valorile creştine şi devine un adevărat imitator al Domnului Iisus Hristos şi al sfinţilor.

Rep.: Să înţelegem că ceea ce Biserica numeşte catehizare este de fapt o oră de religie care se desfăşoară în Biserică?
Pr. Florin Stan: În măsura în care timpul cât se desfăşoară este de o oră, iar conţinutul discuţiilor este legat de credinţa creştină, putem spune că da. Însă, anterior, vă spuneam acele lucruri tocmai pentru a sublinia că ora de catehizare nu este o simplă oră de religie în care se transmit informaţii despre Dumnezeu şi sfinţi, ci o formă concretă de ”îmbisericire” a credincioşilor, în mod special a copiilor şi a tinerilor. Am putea spune că ora de religie şi catehizarea sunt cele „două mâini” cu care Biserica lucrează pentru transmiterea adevărurilor de credinţă sau cei „doi plămâni” prin care copiii şi tinerii pot să respire aerul sfânt şi mireasma mântuirii. Învăţământul public, prin forma sa organizată şi obligatorie, oferă tuturor copiilor şi tinerilor şansa - chiar şi celor mai reticenţi faţă de educaţie - de a intra în contact cu lumea şi realităţile ei. La şcoală, în timpul învăţământului obligatoriu, copilul pregustă matematica, fizica, chimia, biologia, geografia, limbile străine etc., deşi nu toţi vor deveni matematicieni, profesori, medici, ghizi turistici, traducători, ingineri ş.a.m.d. Dar fiecare are o şansă să intre în contact cu toate aceste realităţi, să înţeleagă mai bine lumea în care trăieşte şi în final să se „specializeze”, adică să-şi aleagă un drum în viaţă, o profesie, o preocupare. Ora de religie este parte a acestei logici. Fiecare copilaş are şansa, prin ora de religie din şcoală, să preguste din creştinism sau cel puţin să se informeze cu privire la acesta.

Rep.: Atunci care este sensul orei de cateheză dacă se face religie confesională în învăţământul public?
Pr. Florin Stan: Oamenii de astăzi şi mai ales creştinii nu au nevoie doar de informaţie - fie ea şi „sfântă” – şi de „pregustări”, ci mai ales de comuniune reală cu Dumnezeu şi cu semenii. Biserica este Familia lui Dumnezeu. Sensul vieţii este să ne integrăm în această mare Familie şi să trăim după legile şi valorile ei. Învăţământul public are utilitatea lui, dar şi limitele lui. Favoarea majoră a învăţământului public este aceea că oferă în egală măsură tuturor cetăţenilor acestei ţări dreptul şi accesul gratuit la învăţământ. Obligativitatea lui este iarăşi o şansă pentru cei mai reticenţi la ideea de educaţie sau mai limitaţi în viziunea lor privind necesitatea educaţiei. Carenţa majoră a învăţământului de masă este aceea că este centrat în mare măsură pe transmiterea de informaţie, iar mai nou pe formarea de competenţe. Informaţia şi competenţa ajută, dar nu îi fac pe oameni fericiţi. Oamenii devin fericiţi atunci când, pornind de la cunoştinţele şi de la competenţele pe care le au, reuşesc să se integreze într-o familie, într-o breaslă, într-o comunitate.  Un om nu este fericit atunci când ştie biologie şi are competenţe în acest domeniu, ci atunci când devine medic şi ajunge să facă parte din familia medicilor şi a pacienţilor lor, atunci când poate să contribuie la alinarea suferinţelor omului şi la vindecarea lui. Tot aşa şi în Biserică. Un creştin nu poate fi fericit dacă se informează doar despre Dumnezeu sau chiar dobândeşte deprinderi şi competenţe. Un creştin este fericit atunci când în Familia Bisericii are şansa să-şi practice credinţa. La şcoală copiii învaţă despre Dumnezeu şi despre sfinţi, dar şansa reală de a-şi trăi credinţa şi de a-şi cultiva conştiinţa apartenenţei la o familie este Biserica. A fi creştin înseamnă a avea o „profesie” sfântă: a lucra pentru mântuire. A fi medic, profesor, inginer este tot o profesie. Dacă în al doilea caz specializarea începe cu facultatea, iar practicarea profesiei este succesivă acesteia, în cazul credinţei specializarea şi practicarea încep de la cele mai fragede vârste şi sunt simultane. Cu alte cuvinte, copilul creştin vine în învăţământul public unde află şi despre Dumnezeu, dar vine şi în Biserică, unde îşi practică credinţa într-un mod viu. Ora de religie şi catehizarea se sprijină una pe alta. Ora de religie oferă tuturor copiilor şansa de a auzi despre Dumnezeu, în timp ce ora de catehizare oferă copiilor şansa practicării credinţei într-o comunitate vie.

Rep.: Să înţelegem că este inutilă acea controversă privind prezenţa orei de religie în şcoală?
Pr. Florin Stan: Bineînţeles că da. Cei care sunt îngrijoraţi de prezenţa orei de religie în învăţământul public ar trebui să fie îngrijoraţi de altceva, de absenţa cvasi-totală a activităţilor extraşcolare care să presupună stabilirea unei legături vii cu anumite profesii sau bresle. După modelul parteneriatului Biserică-şcoală ar trebui să se dezvolte parteneriate între toate instituţiile: școală-unităţi sanitare, şcoală-întreprinderi, şcoală-poliţie etc. Par de tristă amintire acele vizite obligatorii la diferite instituţii, fabrici, şi mai ales acea perioadă de practică agricolă, dar să ştiţi că pentru mulţi o vizită la o secţie de Pediatrie, la o fabrică de confecţii, la un atelier foto, la o unitate militară ş.a.m.d. a fost un moment decisiv în viaţă, în sensul că şi-au descoperit vocaţia sau pasiunea. Dezbrăcând astfel de parteneriate de orice haină ideologică (cum a fost cea comunistă) s-ar putea face multe lucruri frumoase pentru societate. Gândiţi-vă ce impact ar avea asupra copiilor un parteneriat cu o secţie de Pediatrie, contactul cu un medic de vocaţie, contactul cu suferinţa altor copii de vârsta lor! Gândiţi-vă ce impact ar avea o oră de biologie făcută în spital de către medic, măcar o dată pe an!

Rep.: De câţiva ani în Biserica Ortodoxă Română se desfăşoară un amplu program catehetic pentru copii şi tineri, intitulat „Hristos împărtăşit copiilor”. În ce constă acest program?
Pr. Florin Stan: Din anul 2005 în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, şi din 2008 la nivelul întregii Patriarhii Române, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel şi a Sf. Sinod, a fost demarat programul „Hristos împărtăşit copiilor”. Acest program catehetic este o încercare de revigorare a învăţământului catehetic ortodox, o reînnodare a  practicii bisericeşti din perioada interbelică şi antebelică cu cea actuală. Programul doreşte să ofere copiilor între 6 şi 18 ani posibilitatea  completării formării spirituale din cadrul privat al familiei şi din cea a învăţământul public, şansa unei autentice edificări spirituale, dar mai ales o trăire aparte creată de atmosfera bisericească şi de întâlnirea cu părintele spiritual al comunităţii. În prezent programul se desfăşoară în peste 3200 de parohii din cele peste 13900 de parohii ortodoxe din România.

Rep.: Care consideraţi că sunt cele mai mari probleme şi ispite cu care se confruntă tinerii din ziua de astăzi?
Pr. Florin Stan: Cea mai mare ispită a tinerilor din ziua de astăzi o reprezintă mirajul secularizării, adică convingerea că lumea poate să dăinuiască şi fără Dumnezeu, că oamenii pot fi cu adevărat liberi şi fericiţi în absenţa lui Dumnezeu. Problemele derivă din secularizare şi din formele de manifestare ale acesteia - libertinajul sexual, viciile de tot felul - şi au ca efect boli psihice şi somatice, comportamente deviante, singurătatea, ura, răzbunarea etc.

Rep.: Cât de greu sunt de atras tinerii la Biserică?
Pr. Florin Stan: Evident că nu este uşor în măsura în care lumea contemporană şi Biserica merg în prezent în două direcţii opuse şi se distanţează tot mai mult una de alta prin valorile pe care le propun. Tensiunea creată de statutul de creştin şi cea de membru al unei societăţi decadente şi aflate la apus de civilizaţie nu este uşor de suportat. Dar din mila lui Dumnezeu, cu sfaturile, cu ajutorul şi cu rugăciunilor slujitorilor Bisericeşti şi a unor creştini buni şi mai ales a familiilor sănătoase, o parte a tinerilor aleg calea credinţei. Pentru a-i întări în credinţă pe copii, dar mai ales pe tinerii supuşi presiunilor de tot felul - de la cele biologice la cele sociale – Biserica a iniţiat programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor” sub umbrela căruia se desfăşoară activităţi dintre cele mai diverse: lecturi biblice, spectacole de colinde, tabere creştine, pelerinaje, ateliere muzicale creştine sau de  iconografie etc.

Rep.: În încheiere, v-aş ruga să oferiţi câteva sfaturi pentru părinţi.
Pr. Florin Stan: Aş îndemna părinţii să nu uite că un copil este un beneficiar al mântuirii pe care ne-a adus-o Domnul Iisus Hristos şi un model pentru orice adult care caută mântuirea. Aceasta înseamnă că în Biserică copilul are un loc central şi un rol special. Cea mai mare comoară pe care un părinte o poate oferi copilului său nu sunt banii, statutul social, o profesie bine plătită şi apreciată, ci credinţa şi şansa de a creşte în Biserică, în casa lui Dumnezeu, în compania Lui şi a prietenilor Lui.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.