O sută de ani de viaţă, o sută de ani de România!

În România erau, la începutul acestui an, sau urmau să împlinească 100 de ani, 250 de persoane. Toţi au poveşti de viaţă interesante, toţi au trecut prin ororile războaielor, prin ocupaţia de dinainte şi de după război, prin perioada roşie. Nu sunt eroi, nu au fost evidenţiaţi, dar acum sunt eroii noştri. Părul alb, ridurile şi mâinile muncite sunt mărturii ale unei vieţi lungi şi grele.

Şi în Maramureş au fost sărbătorite cinci persoane cu vârsta de 100 de ani.
Cei cinci maramureșeni, născuți în 1918, an în care toate provinciile istorice locuite de români s-au unit cu România și s-a realizat Marea Unire, au fost felicitați de prefectul Vasile Moldovan și de șefii structurilor teritoriale ale Ministerului Afacerilor Interne (Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, Inspectoratul Județean de Jandarmi „Pintea Viteazul” Mara­mu­reș, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Gheorghe Pop de Băsești” al Județului Maramureș și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației). Evenimentul s-a desfășurat în cadrul campaniei „O viață cât un Centenar” a Ministerului Aface­rilor Interne, care aduce în atenție românii care împlinesc sau au împlinit în anul 2018 un veac de viață. Din delegaţia condusă de prefectul de Mara­mureş au făcut parte Miron Adrian Chichișan, inspector-şef ISU Maramu­reș, Petru Marcel Florișteanu, inspector - şef Jandarmeria Maramureș, Liviu Constantin Grozavu, inspector - şef Poliția Județeană Maramureș, Florin Coman, inspector - şef adj. Poliția de Frontieră Sighetu Marmației şi primarii, viceprimarii localităţilor în care locuiesc centenarii maramureşeni.

Conform datelor statistice, în nordul ţării au fost opt maramureşeni care au împlinit venerabila vârstă. Din păcate, în prima parte a anului, o persoană centenară a decedat, iar alte două locu­iesc în alte judeţe, alături de familiile lor. Prima persoană centenară la care
s-au deplasat autoritățile a fost Dumitru Drilea din comuna Lăpuș, iar ulterior la Ilișca Hojda din orașul Săliștea de Sus, Maria Timiș și Veszelina Ștețcu din orașul Borșa, respectiv Eudochia Curac din comuna Poienile de sub Munte.
Prefectul Vasile Moldovan și șefii structurilor teritoriale ale MAI au înmânat centenarilor maramureșeni un steag tricolor, o insignă omagială cu inscrip­ția „România 100” și un mesaj de feli­citare din partea ministrului Afacerilor Interne, Carmen Daniela Dan.

Maramureșenii s-au bucurat de vizită și au povestit autorităților istoria unui veac de viață trăit în România. Fiecare centenar maramureșean și-a istorisit viața, o viață simplă, specifică omului de la țară, și-au adus aminte unde și cum au ascultat primele știri la postul de radio sau au văzut primele imagini la televizor. De asemenea, au dezvăluit sfa­turile și povețele pe care le-au transmis fiilor / fiicelor, nepoților și străne­poților: de
a-și aminti de hainele tradiționale țesute, de a fi credincioși, smeriți și cinstiți, să se ajute și să împartă tot ceea ce au între ei, să nu renunțe la visele lor și la lucrurile în care cred. Toți au mărturisit că, dacă ar avea șansa să trăiască din nou, ar urma același drum, dar nu ar mai dori să treacă prin cele două războaie mondiale.

Prefectul Vasile Moldovan a fost impresionat de maramureşenii născuţi odată cu România.
„La iniţiativa Ministerului Afacerilor Interne şi a doamnei Carmen Dan au fost identificate, în judeţul Maramureş, opt persoane care, în cursul acestui an, au împlinit vârsta de 100 de ani. Am luat legătura cu autorităţile locale. Din păcate, o persoană de la Câmpulung la Tisa a decedat în luna martie, iar două persoane din Rona de Sus şi Borşa nu mai locuiesc pe raza judeţului, fiind mutate la copii, în alte localităţi din ţară. La cele cinci persoane centenare am fost împreună cu reprezentanţii instituţiilor judeţene ale ISU, IJP, IJJ Maramureş.
Am început cu bărbatul din Lăpuş, a urmat o doamnă din Săliştea de Sus, două doamne din Borşa şi una de la Poienile de sub Munte. În numele mi­nisterului şi al doamnei ministru, am înmânat celor care au împlinit 100 de ani câte o scrisoare de mulţumire, un steag tricolor şi o insignă de Centenar. Iar din partea autorităţilor locale au fost acordate un tort, un premiu în bani şi flori. Această acţiune a avut loc la începutul lunii iunie şi am fost impresionat de atitudinea centenarilor şi a familiilor lor. Ne-au primit cu braţele deschise! Am stat de vorbă cu ei şi familiile lor. Şi-au adus aminte de pro­blemele cu care s-au confruntat de-a lungul vieţii. Toţi au spus, într-un fel sau altul, că perioada cea mai grea prin care au trecut a fost cea a războiului. Ei au mărturisit că se roagă la Dumnezeu şi trebuie să ne rugăm şi noi, să nu mai trecem prin asemenea evenimente groaznice. Să le dea Dumnezeu sănă­ta­te!”, a spus prefectul Vasile Moldovan.
Prefectul de Maramureş a relatat că patru dintre centenari nu se pot deplasa sau se deplasează greu. Doamna din Borşa este mobilă, mai vorbăreaţă şi a ieşit afară din locuinţă pentru a face fotografii. De asemenea, centenarul din Lăpuş este foarte lucid şi se poate discuta despre perioadele prin care a trecut. Din păcate, Dumitru Drilea are un picior amputat, din cauza unui diabet şi nu se poate deplasa.
Din discuţia cu prefectul, am aflat şi un aspect dureros. Majoritatea centenarilor locuiesc în condiţii foarte modeste. Poate o persoană din Borşa se situează mai bine din acest punct de vedere.
Primarul orașului Borșa, Timiș Ion Sorin, a spus că cele două femei centenare din oraş sunt îngrijite de copii: „Veszelina Ștețcu și Maria Timiș, ori­ginare din Borșa, au fost omagiate la împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani. Născute în anul Unirii, la 08.07. 1918, respectiv la 09.03.1918, cele două borșence au fost martore, de-a lungul vieții, la numeroase evenimente și schimbări ale secolului XX. Vesze­lina Ștețcu, având domiciliul actual pe strada Rotundului, este văduvă de 61 de ani. Are 4 copii, 16 nepoți, 24 de strănepoți și 4 stră-strănepoți. Din anul 2011, este beneficiara unui ajutor social.
Maria Timiș este văduvă de 40 de ani, are 4 copii, din care unul a decedat, 9 nepoți și 11 strănepoți. Beneficiază de ajutor social din anul 2015. Locuiește în Borșa, pe strada Preluca Roșie”.

Primarul Ioan Buda din comuna Lăpuş îl cunoaşte pe centenarul localităţii de mult timp. „Va avea aniversarea spre sfârşitul anului. Dorim să organizăm o întâlnire, să îl sărbătorim cum se cu­vine. Este o prezenţă agreabilă, din păcate are un picior amputat”, a spus primarul maramureşean.
„Doamna a împlinit pe opt februarie 100 de ani. Noi, când am fost la aniversare, la ea acasă, ne-am prezentat cu o diplomă aniversară, un buchet de flori, un tort, o mie de lei şi dulciuri, sucuri. Cel mai bine a fost primit plicul cu o mie de lei, celelalte nu au impresionat-o. La vârsta ei, este lucidă, coerentă, dar are probleme cu auzul şi vederea. Dar se prezintă, altfel, destul de bine. Nu arată că are o sută de ani!
A fost un om simplu, a muncit toată viaţa, nu s-a dat cu farduri, nu a mers niciodată în staţiune, în concediu. Pur şi simplu a trăit simplu, normal, a mâncat ce a avut, nu a ţinut diete, regim, niciodată! E un om care are, ereditar, o structură solidă. A moştenit un orga­nism puternic încât a trăit o sută de ani fără să aibă probleme medicale, în afară de cele de auz şi vedere. Femeia este încă de invidiat cât de bine se prezintă pentru vârsta pe care o are. Dumnezeu să o ţină cât de mult!
În casă sunt condiţii bune, are apă, are baie, are tot ce îi trebuie. Stă cu una dintre fiicele sale, are trei fiice”, a povestit primarul din Poienile de sub Munte, Ştefan Oancea.
Acesta a explicat că Eudochia Curac nu a lucrat niciodată la stat, la vreo întreprindere sau în agricultură. A fost casnică şi a muncit în gospodărie, a crescut copiii şi s-a îngrijit de treburile casei, aşa cum făceau majoritatea femeilor din acele vremuri.

„A fost casnică. Este o ocupaţie spe­cifică unei femei dintr-o zonă de munte. Este puternică, a depăşit proble­mele care au fost în anii ăia. Am vorbit cu ea mai bine de 40 de minute şi mi-a povestit că, în afară de război, a trecut şi peste marea foamete din 1947. A avut resurse puţine, dar, cu un caracter puternic, a trecut peste greutăţi. A avut credinţă şi aşa a putut să depă­şească problemele de atunci. Pe de altă parte, este şi un om modest. Vreau să vă spun că este mulţumită cu ce are! Omul modern este tot timpul nemulţumit, tot spune că nu îi ajunge! Acesta nu este un comportament normal! Iată o lecţie din partea acestei femei de o sută de ani. Trebuie să fii mulţumit cu ce ai, de acoperişul pe care îl ai, de mâncarea pe care o mănânci, de hainele pe care le îmbraci. Doamna spune că, în timpul foametei, erau zile în care nu mâncau deloc. Şi ce să facă? Să protesteze? Unde? Cei de atunci au trecut peste greutăţi, au înţeles momentul istoric şi, dacă au avut o mâncare pe zi, au fost foarte mulţumiţi. În acelaşi timp făceau şi muncile câmpului. Nu era ca acum, magazin şi piaţă să cumperi totul de-a gata. Erau mulţumiţi cu mai puţin şi erau fericiţi. Şi doamna Eudochia nu înţelege de ce le place oamenilor de acum să aibă case aşa de mari. Îmi spunea că e foarte logic că pentru aşa ceva ai nevoie de mulţi bani, iar pentru aceşti bani trebuie să munceşti foarte mult!”, a spus primarul Ştefan Oancea. 

Am terminat periplul pe la centenarii maramureşeni şi suntem mulţumiţi că există oameni muncitori, fericiţi cu situaţia lor şi dornici să explice altora cum a fost în marele război, în foamete şi cum se simt acum, într-o societate care, se pare, că i-a cam uitat.
Ar fi nevoie ca astfel de maramureşeni să fie cinstiţi la fiecare aniversare şi nu numai… Sunt oameni care merită respectul tuturor.

„Cei de atunci au trecut peste greutăţi, au înţeles momentul istoric şi, dacă au avut o mâncare pe zi, au fost foarte mulţumiţi. În acelaşi timp făceau şi muncile câmpului. Nu era ca acum, magazin şi piaţă să cumperi totul de-a gata. Erau mulţumiţi cu mai puţin şi erau fericiţi”.