Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 14 Noiembrie , 2016

O săptămână în ţara lui Mahatma Ghandi

de Ioan Botis

După Jama Masjid şi Qutub Minar, a urmat o zi în care am văzut mormântul lui Humayum, Templul Lotus, Swaminarayam Akshardham şi Raj Ghat. Toate astea s-au întâmplat numai după ce am băgat la întuneric cât un ciclop ieşit din post.

 

M-am convins că mâncarea indiană este foarte condimentată şi picantă. Mi-a plăcut kari, un fel de curry cu carne de pui sau cu carne de oaie, exclus de vită, că vaca-i sfântă şi nu se cade s-o mănânci. Mi-au plăcut şi alealalte chestii de îngurgitat, greu de pronunţat, dar uşor de concasat, dintre care am remarcat puiul cu unt (makhani) şi puiul marinat şi copt (tandoori). Indiferent cum e preparat, în India puiul e mereu foarte picant. Mi-au plăcut şi mâncărurile pe bază de carne de berbec, cu sosuri absolut interesante şi de neidentificat.

 

Indienii au o gamă extrem de largă de mâncăruri pentru vegetarieni, da’ de alea nu prea m-am atins, exceptând orezul, cu gusturi şi culori diferite, şi palak paneer, ceea ce-i un preparat din spanac în amestec cu un tip de brânză tradiţională. În loc de pâine, ca să nu mă îngraş, am devastat platourile cu un fel de lipii la care nu ştiu cum le spune. De fructe nu prea m-am atins, cu toate că erau din destul, dar am dat iama printre prăjituri, distrugând fără niciun fel de reţinere aranjamenturile dichisite ale platourilor cu dulciuri. Nici pe alea nu ştiu cum le cheamă, dar le-am preferat pe cele cu ciocolată, cu vanilie, cu fistic, şerbeturile colorate foarte, tartele cu căpşuni şi banane, torturi complicate şi îngheţata. Toate astea nu le-am hăpăit la o singură masă, dar orişicât...

 

Şi-acum să trecem la lucrurile cu adevărat importante din cultura şi civilizaţia indiană. Mare, foarte mare, este mormântul lui Humayum, unul dintre cei mai importanţi împăraţi moguli, monument ridicat de către văduva împăratului, Hemida Bagum, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Cupolele supraetajate şi coridoarele edificilui principal au făcut ca mormântul lui Humayum să fie considerat unul dintre cele mai frumoase exemple de arhitectură persană şi să fie declarat monument UNESCO, în 1993. Numeroase alei şi fântâni arteziene străjuiesc numeroasele alei care străbat parcul imens ce înconjoară mormântul. Întregul ansamblu a fost conceput şi ridicat de arhitectul persan Mirak Ghiyath.

 

Una dintre minunile arhitecturii contemporane este Templul Florii de Lotus sau, mai simplu, Templul Bahai, situat în cartierul Bahapur. Construit aidoma unei flori de lotus, Templul Bahai reprezintă una dintre marile atracţii pentru turiştii indieni, dar şi pentru cei veniţi din afara ţării. Adepţii religiei Bahai afirmă că aceasta este o religie independentă, de origine divină, cu un scop cuprinzător, o concepţie luminată, o metodă ştiinţifică, principii umanitare şi o influenţă dinamică, care acţionează asupra minţii şi inimilor oamenilor.

 

Construit după planurile arhitectului Furiburz Sabha, din marmură albă, sticlă şi beton armat, în stil avangardist şi finalizat în anul 1986, Templul Bahai poate adăposti 1.300 de oameni. Jur împrejurul templului se află nouă bazine cu apă, subliniind o dată în plus ideea de lotus, floare care simbolizează pacea şi liniştea în India, atât în hinduism, cât şi în budism. Tot în număr de nouă sunt feţele din marmură ale templului şi intrările în templu, corespunzând celor nouă mari religii ale lumii.

Şi în acest templu oamenii intră desculţi, în grupuri de câteva zeci de persoane. Nu se stă mult, dar suficient cât să auzi o rugăciune cântată de un adept al religiei Bahai, din care nu înţelegi absolut nimic, dar melodia este absolut sfâşietoare. Nu contează religia căreia îi aparţin cei care vizitează Templul Lotus, impresia este aceeaşi pentru toată lumea. De fapt, Templul Lotus este deschis tuturor oamenilor, indiferent de religie sau de orice altă distincţie, lucru prevăzut în textele Bahai. În prezent, există doar şapte astfel de temple ridicate în întreaga lume. În apropiere se află un mic muzeu Bahai, dotat în principal cu fotografii şi texte lămuritoare. Într-una dintre galeriile muzeului se află o fotografie a reginei Maria a României, adeptă a cultului Bahai.

 

La Raj Ghat, monumentul ridicat în memoria lui Mahatma Ghandhi, în mijlocul unui parc declarat naţional, am stat puţin, cât să văd monumentul din marmură neagră care marchează locul asasinării lui Mahatma Gandhi, în 1948, de către Nathuram Godse.

Cea mai impresionantă construcţie a capitalei Indiei mi s-a părut a fi Swaminarayam Akshardham, monumentul care simbolizează cele zece milenii de cultură indiană. Complexul hindus a fost finalizat în noiembrie 2005, dar stilul în care au fost ridicate toate construcţiile din cadrul acestui magnific complex este specific arhitecturilor vechi ale Indiei. În cei cinci ani cât a durat construcţia monumentului, au muncit şapte mii de angajaţi şi trei mii de voluntari.

 

Câteva caracteristici tehnice ale construcţiei centrale spun multe despre grandoarea ei: are o înălţime de 42 de metri, lăţimea de 94 de metri şi o lungime de 106 metri. În jurul clădirii au fost ridicate 234 de coloane, decorate magnific, clădirea fiind acoperită de nouă cupole strălucitoare şi străjuită de douăzeci de turnuri plaste în colţuri. O friză fantastică, lucrată în întregime manual, redă nu mai puţin de douăzeci de mii de figuri, dintre care 148 de elefanţi, personaje care populează mitologia indiană. Materialele folosite sunt marmura albă, care decorează în special interiorul fastuos, şi marmură roz, cu care a fost decorat exteriorul. La ridicarea templului nu s-au folosit fierul sau betonul, nici măcar în fundaţie.

 

Swaminarayam Akshardham ocupă o suprafaţă foarte mare, aproximativ douăsprezece hectare, în aşa fel încât a intrat în Cartea Recordurilor. Interesant este că întreaga sumă necesară ridicării acestui fastuos complex hindus, o jumătate de miliard de dolari, a fost adunată doar din donaţii, ceea ce pare de domeniul fantasticului, cu atât mai mult cu cât suma a fost adunată într-o ţară cu o populaţie care trăieşte în marea ei majoritate sub limita sărăciei. Terenul ocupat de Swaminarayam Akshardham este înconjurat de parcuri, canale cu apă adusă din 151 de râuri din toate regiunile Indiei, un muzeu, lacuri artificiale, un centru cultural, magazine cu suveniruri şi un mare centru cultural. Proiectat şi construit de Pramukh Swami Maharaj, Swaminarayam Akshardham este considerat unul dintre cele mai mai mari şi mai impresionante temple hinduse, numai templul principal conţinând 42 de sculpturi de animale şi păsări, la care se adaugă 125 de figuri umane. 

 

Întoarcerea la hotel a durat mai bine de două ore. Traficul în New Delhi este infernal, dar cred că am mai scris chestia asta. Oricum, am avut un şofer, pe toată durata excursiei, de mare calibru. Tipul ăla poate conduce în România fără nicio problemă  cu ochii închişi şi cu spatele spre parbriz.

 

După o zi petrecută în mare parte la peste 35 de grade Celsius, piscina hotelului a fost o binecuvântare. E drept că era deja târziu şi a trebuit să-l şpăguim pe responsabilul cu bazinul, dar a meritat. După care, ca să nu pierd din greutate în urma efortului depus, m-am întors la kari, murgh makhani, tandoori şi tradiţionalul gulab jamun, un fel de gogoşi tăvălite prin sirop de zahăr. Sănătate curată...