O poveste despre daci şi suferinţă

Nu o să vă vină să credeţi ce lucruri interesante poţi afla pornind de la faptul că s-a organizat un Congres de Dacologie. Din Maramureş a participat doar dr. Nuţu Roşca, iar de aici şi până la o poveste incredibilă despre cum îţi poate schimba viaţa pasiunea pentru istorie a fost doar un pas.

Cine aude că s-a organizat al XIV-lea Congres Internaţional de Dacologie, poate avea impresia că vorbim ca şi despre OZN-uri. Ei bine, şi nouă ne-a trezit curiozitatea această veste, aşa că i-am cerut lămuriri singurului reprezentant din Maramureş, care a participat la acest eveniment. Congresul s-a ţinut la Buzău şi Chişinău, iar aici s-au susţinut 120 de comunicări. Ce înseamnă Congresul acesta despre Dacologie, pe înţelesul tuturor, de ce e interesant? „Este interesant pentru că nu se cunoaşte bine, nu se cunoaşte adevărata istorie a dacilor. Pentru că reprezentanţii Şcolii Ardelene au vrut să ne apere, să îi apere pe români, care au fost persecutaţi că erau consideraţi „venetici”. 

Că ungurii când au venit, au spus că Transilvania era pustie şi că ei au sosit primii în Transilvania. Şi în virtutea „primului sosit”, ei aveau dreptul de viaţă politică aici. Iar românii, care erau „venetici” după teoriile lor, care cică au venit mai târziu, prin secolul XIV-lea, nu aveau dreptul primului sosit pe care îl reclamau ei. Acest Congres Internaţional vine cu dovezi ştiinţifice să demonstreze că suntem urmaşii dacilor”, spune dr. Nuţu Roşca.

I-am cerut profesorului sighetean să ne spună ce ne demonstrează cel mai uşor că suntem urmaşii dacilor? „Este o carte în două volume care are titlu „Noi nu suntem urmaşii Romei”, scrisă de Napoleon Săvescu, un savant din Statele Unite ale Americii. El este preşedintele acestui Congres, el a iniţiat, pentru că este un adevărat curent la nivel internaţional. Comunicările prezentate la Congres sunt publicate în Revista Dacia Magazin. Unele lucrări sunt publicate integral, iar la altele doar rezumatul. Există foarte multe elemente prin care se demonstrează că noi suntem urmaşii dacilor. Dar de la cine moştenim noi ţara? Nu de la daci? Dacii au fost aici. S-au făcut extraordinar de multe studii şi s-a măsurat chiar terenul cât a fost de mare ţara în timpul lui Burebista, cât a fost de mare Dacia în timpul lui Decebal, cât din suprafaţa ţării dacilor au ocupat romanii. Toate sunt stabilite pe baza documentelor istorice, şi rezultă că romanii au ocupat 14% din suprafaţa Daciei. Unii sunt mai îngăduitori şi spun că au ocupat un sfert, dar cei care au făcut studii şi au măsurat precis spun 14%”.

Şi uite-aşa am ajuns să vorbim şi de dacii liberi, despre care am aflat că atacau din când în când Imperiul Roman: „Noi suntem urmaşii dacilor liberi. Romanii au pus graniţa până unde au reuşit să ocupe şi atâta au stăpânit din Dacia. Cu dacii liberi au avut de furcă, pentru că dacii liberi au atacat Imperiul Roman şi după ce au pus stăpânire pe partea aceea de Dacia. Da, dacii erau cei care atacau. O parte din dacii care au fost pe teritoriul Moldovei au avut rege şi au dus tratative cu romanii. Aveau conflicte şi înţelegeri, ca şi cu o altă ţară. Erau recunoscuţi şi apreciaţi, li se recunoştea existenţa de daci liberi”.

Bineînţeles că nu puteam rata şansa să-l întrebăm pe dr. Nuţu Roşca „de unde pasiunea asta pentru daci?”, iar în acel moment s-a deschis o altă poveste, o poveste plină de suferinţă, care a pornit de la pasiunea pentru istorie: „M-a apucat studiul. Deşi sunt filolog, eu am studiat istoria pentru că am vrut să o cunosc. Şi am suferit pentru asta toată viaţa. Eu îl vizitam pe Ilie Lazăr care a făcut 18 ani de închisoare împreună cu marii demnitari ai ţării. Pe mine şi astăzi mă urmăreşte faptul că am luat legătura cu deţinuţii politici pentru că de-a lungul anilor am fost urmărit de securitate şi nu am avut drept să mă titularizez în învăţământ şi nici să-mi iau definitivatul. Deşi am avut lucrări publicate şi cu doctoratul luat, am fost profesor suplinitor toată viaţa. Când se termina anul şcolar, eu eram şomer nedeclarat. Aşa am trăit toată viaţa. Dar eu am studiat în continuare. Am făcut un fel de legământ cu Ilie Lazăr, că el a avut 38 de caiete de notiţe cu suferinţele lui cât a fost la închisoare, caiete confiscate de Securitate.

El a fost unul dintre făuritorii istoriei contemporane şi scria capitole de istorie referitoare la Maramureş dar şi la toată ţara. Aflând că sunt filolog, a zis să merg la el în fiecare marţi după-masă la ora 17. Şi el îmi citea din caietele bătute la maşină şi îmi cerea să-i fac corectura necesară dacă nu se exprima tocmai bine pe undeva. Îmi spunea că a făcut universităţile la Budapesta şi Viena şi spunea că poate nu se exprimă tocmai corect în română din cauza asta. Îmi cerea să-l corectez, dar nu prea aveam eu ce să corectez, că era un om extraordinar, un vulcan de istorie. Îl ascultam admirându-l, nu să-i fac corecturi mai ales de conţinut. Caietele le-a confiscat securitatea şi nu ştiu ce s-a ales de ele, pentru că eu am fost chemat de securitate şi ameninţat. Am şi un document în care Securitatea spune că sunt duşman al regimului socialist şi pericol social.

Abia am scăpat să nu fiu arestat. Am fost chemat la securitate la Cluj când eram student, pe vremea când mergeam la Ilie Lazăr şi apoi nu m-am mai dus la el. Mai târziu am aflat că manuscrisele au fost confiscate. Nu am mai ţinut legătura cu nimeni din familia lui Ilie Lazăr că m-am temut, nu am fost nici la înmormântarea lui”, ne-a mărturisit dr. Nuţu Roşca.