Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 20 Octombrie , 2017

O expoziţie ce sintetizează şapte ani de cercetări arheologice

de Gazeta de Maramures

Dr. Marius Ardeleanu
 

Localitatea Bozânta Mică este situată la 15 km vest de Baia Mare şi la 5 km nord-vest de drumul european E 58, între râurile Someş şi Lăpuş. Locul de hotar, numit de localnici „Grind” sau „Grindul Alb”, se găseşte în partea nord-vestică a localităţii, spre Arieşu de Câmp, la circa 150 m vest de malul stâng a Lăpuşului şi la 1,2 km sud-est de confluenţa acestuia cu râul Someş. În acest punct, cu prilejul mai multor cercetări de suprafaţă, prima dintre ele efectuată de dr. Ioan Stanciu în anul 1992, au fost descoperite numeroase fragmente ceramice datând din epoca bronzului (sfârşitul mileniul II a. Chr.), epoca romană (sec. II - III p. Chr.) şi medieval timpurie (sec. VIII p. Chr.).

Proiectul de cercetare arheologică a si­tului de la Bozânta Mică „Grind” a fost iniţiat, în anul 2008, de Muzeul Jude­ţean de Istorie şi Arheologie Mara­mureş în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca şi are ca principale obiective cercetarea integrală a sitului, salvarea, protejarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea complexă a rezultatelor, toate acestea urmând să contribuie la mai buna cunoaştere a epocii bronzului, epocii romane şi perioadei medieval timpurii din bazinul inferior al Lă­puşului. Primele cercetări arheologice sistematice au fost desfăşurate în anul 2009, urmate an de an, de alte cam­panii de cercetare (2009-2015).

Colectivul  de cercetare a fost compus din: dr. Ioan STANCIU (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca) - responsabil;  Dan POP, Marius ARDELEANU, Raul CARDOŞ şi Bogdan BOBÎNĂ (Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie   Maramureş). La cercetările arheologice au participat şi Zamfir Şomcutean - conservator, Do­rian Ghiman – restaurator (MJIAMM), studenţi şi masteranzi de la Univer­sitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Na­poca şi Universitatea din Bucureşti).

Au fost trasate şi cercetate 13 secţiuni, două suprafeţe şi 15 casete, toate însumând o suprafață totală de 1383,25 metri pătraţi. Au fost descoperite şi cer­cetate un număr de 152 de complexe arheologice: locuinţe, gropi de provizii, fântâni, anexe gospodăreşti, morminte şi gropi ritualice. Materialele arheolo­gice şi documentaţia se găsesc la Mu­zeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Mara­mureş.
În perioada 30 Aprilie - 12 Mai 2010 situl arheologic a   beneficiat de pros­pecţiuni magnetometrice (în suprafaţă şi profile) realizate de către personalul Laboratorului mobil de prospecţiuni arheogeofizice din cadrul Institutului de Arheologie Sistemică din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (responsabil laborator: dr. Călin ŞUTEU).

 

 

Epoca bronzului
 

Aşezarea din epoca bronzului, întinsă pe circa 1,2 ha, este situată în  partea nord-vestică a Grindului şi se concentrează în marginea nordică a acestuia, spre râul Lăpuş. Vestigiile arheologice descoperite: ceramică, obiecte de piatră şi lut ars au apărut atât în stratul de cultură cât şi în complexele identificate - locuinţe, vetre şi gropi. Urmele locuinţelor este indicată de prezenţa chirpiciului cu care era lipită structura de nuiele precum şi de concentrarea de fragmente ceramice pe un spaţiu restrâns. O vatră refăcută succesiv, descoperită în afara locuinţelor, indică faptul că cel puţin o parte din activităţile casnice legate de gătit se desfăşurau în aer liber.
Inventarul sărăcăcios al gropilor sugerează că acestea au fost utilizate pentru depozitare şi mai puţin pentru depunerea resturilor menajere. Numeroasele fragmente ceramice, provenind de la vase de dimensiuni şi forme diferite, toate lucrate la mână, sunt decorate cu motive specifice culturii Suciu de Sus, realizate în tehnica inciziei-exciziei. Acestora li se adaugă şi alte obiecte de lut ars: acoperitoare de jar şi greutăţi de lut, dar şi câteva piese de piatră: lame şi nuclee de silex.
În imediata apropiere a aşezării de pe Grind, la sud-vest de ea, au fost descoperite două morminte de incineraţie în urnă, cu resturile cinerare depuse în urne - oale cu marginea evazată şi corpul bombat - în interior oasele arse au fost acoperite cu câte o ceaşcă aşezată cu gura în jos, la rândul lor vasele – urnă erau acoperite cu câte un castron. Este de remarcat faptul că toate vasele sunt bogat decorate prin incizie-excizie şi au partea inferioară perforată. 
 

 

Epoca romană

În cursul cercetărilor arheolo­gice au fost identificate şi cercetate 66 de complexe arheologice care se pot data în perioada epocii romane - Barbaricum (sec. II-IV p. Chr.). Cele mai multe astfel de complexe sunt reprezentate de gropi de stâlpi provenind de la structuri de locuit sau depen­dințe de suprafaţă. S-au mai des­coperit gropi pentru păstrarea proviziilor, fântâni, vetre şi resturile prăbuşite, probabil de la un cuptor şi câteva gropi cu destinaţie mai specială, de formă dreptun–ghiulară cu pereţii lutuiţi şi arşi.
Cultura materială este reprezen­tată de o mare cantitate de fragmente ceramice provenind de la vase din lut lucrate cu mâna   (în special vase pentru gătit) şi la roată (mai numeroase, reprezentate de castroane şi vase de provizii denumite chiupuri).
S-au mai descoperit şi câteva fusaiole utilizate la tors şi greutăţi din lut folosite la războiul de ţesut. Printre descoperiri se remarcă şi
câteva fragmente de la râşniţe pentru măcinat grâne, un pandantiv din bronz, un cuţit din fier, o fibulă şi un ac de prindere de la o altă fibulă, ambele din bronz şi două monede databile în secolele II-III p. Chr. Foarte importante sunt descoperirile de zgură din fier, dovadă a unei activităţi metalurgice la Bozânta Mică în epoca romană.

 

 

Perioada medieval timpurie
 

Aşezarea de secol VIII de la Bozânta Mică - Grind este o aşezare rurală cu populaţie slavă amestecată cu cea băştinaşă. Mai multe valuri de slavi veniţi în aceste teritorii împreună cu
populaţia locală au contribuit la formarea populaţiei din această zonă. Identificarea lor arheologică este determinată de elemente precum: situarea aşezărilor rurale de-a lungul unor văi, în acest caz râul  Lăpuş, locuinţe cvasi-pătrate cu vatră de foc, modelul cultural fiind unul puţin evoluat.
Datorită numărului considerabil de greutăţi de pescuit presupunem pescuitul principala ocupaţie iar peştele, o sursa constantă de hrană. Ţesutul dovedit prin fusaiole era o altă ocupaţie necesară producerii textilelor pentru haine.  Doar datorită ceramicii putem încadra această aşezare în cadrul secolului VIII, descoperiri de alte piese ce pot fi elemente de datare sau  cimitirul aşezării lipsind deocamdată dintre descoperirile arheologice. În cadrul aşezării existau pe lângă locuinţe şi anexe de formă ovală care serveau probabil ca adăpost animalelor sau preparării peştelui prin afumare ori altor activităţi casnice.
În cursul cercetărilor arheologice au fost identificate şi cercetate 22 de complexe arheologice care se pot data în perioada evului mediu timpuriu (sec. VIII p. Chr.). Acestea sunt reprezentate de cinci locuinţe parţial adâncite în sol (dintre care trei sezoniere), două cuptoare menajere şi gropi de stâlpi provenind de la dependinţe sau sistemul de protecţie al cuptoarelor menajere.

Cultura materială este reprezentată de o mare cantitate de fragmente ceramice provenind de la vase din lut lucrate cu mâna şi la roată (ca forme, cele mai numeroase sunt oalele
decorate cu linii în val şi tăviţele pentru gătit). S-au mai descoperit şi câteva mărgele din sticlă, o râşniţă din tuf vulcanic, câteva fusaiole din lut utilizate la tors şi greutăţi din lut folosite la războiul de ţesut. O lingură din lut utilizată la turnarea metalelor preţioase şi câteva fragmente de zgură din fier dovedesc o activitate metalurgică la Bozânta Mică în sec. VIII p. Chr.