Natură statică - Márton (Martin) Katz (1912 - 1943)

Natură statică, lucrare realizată de Márton (Martin) Katz în anul 1937, redă starea de spirit a artistului dintr-o perioadă fericită a vieţii sale, la trei ani de la căsătoria sa cu Lidia Agricola, cu care avea un copil de doi ani. Martorii susţin că deşi se traversa o perioadă destul de grea, în casa familiei lor domnea liniştea şi bunăstarea în perioada de când datează tabloul.
 

Dr. Dorel Topan   

Márton (Martin) Katz s-a născut în Statele Unite ale Americii,  în 1912.  După repatrierea familiei la Sighetu Marmaţiei, şi-a efectuat studiile gimnaziale şi liceale, iar apoi s-a iniţiat în arte plastice la Dej, sub îndrumarea lui Szapos Sándor, artist care el însuşi a fost colonist temporar la Baia Mare. Apoi a făcut cursurile Şcolii de Arte Frumoase din Baia Mare, sub îndrumarea lui Kriszán Janos.
După un „incident” politic legat de activitatea grupului militant „pro comunist” în care a fost implicat, Katz a fost exclus oficial din rândurile cursanţilor şcolii băimă­rene, motiv pentru care şi-a continuat studiile frecventând în privat atelierele lui Josef Klein şi ale lui Sándor Ziffer, între 1936 şi 1939. În paralel a frecventat cursurile şcolii libere de Bele Arte din Baia Mare, condusă de sculptorul Gheorghe Manu (1937 - 1939). A participat la expoziţiile de grup ale Asociaţiei Artiştilor Plastici din Baia Mare, în anii 1937, 1938 şi 1939. A pictat în tra­diţia băimăreană, afiliindu-se tendin­ţelor influenţate de expresionismul promovat de Josef Klein şi al lui Sándor Ziffer, având ca temă prin­cipală peisajul, dar a pictat şi portrete şi naturi statice.
Din această perioadă (1937) datează şi lucrarea Natură   statică, aflată în colecţiile Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».
Com­po­ziţia este închisă, relativ si­metrică, este una statică, o compoziţie clasică: în piramidă. Caracterul static al compoziţiei este uşor perturbat de ritmica dispunerii pe orizontală a elementelor, de la caietul din prim plan, care ne  conduce spre stânga, elemen­tele relaţionând între ele prin uşoare suprapuneri.
Elementele care comun schema sta­tică creează tensiuni dinamice în interiorul proiecţiei triunghiulare prin curbele  contururilor, iar în partea su­perioară, pe fundal, covorul cu motive etnografice, dispus pe o diagonală ascendentă, ne deschide compoziţia în dreapta. Motivele care o compun sunt evidenţiate de contrastele de valoare prin plasarea lor pe fondul deschis al ştergarului. În partea superioară, pe mijlocul lucrării, contrastul valoric se inversează pentru a evidenţia ulciorul de pe mijlocul compoziţiei. Contras­tele valorice sunt, în principal, accentuate de plasarea pe mijlocul tabloului a fundalului deschis creat de prezenţa ştergarului alb, nuanţat cu albastru şi verde.

Cromatic, plin de savoarea tonurilor, obiectele şi fructele   sunt înscrise în contururi precise, desenate cu grijă, dispuse într-o uşoară diagonală as­cendentă. Pe fundal, în partea su­pe­rioară, fluiditatea şi consistenţa cu­lorii amintesc de lucrările lui Sándor Ziffer cu care Márton Katz a lucrat o vreme. Găsim contrastele com­ple­men­­tare violet-galben, albastru-portocaliu, roşu-verde, la distanţă separate prin pasajul acromatic al ştergarului alb.

Remarcăm o atentă grijă pentru materialitatea elementelor prin precizia de­­se­nului, catifelarea elementelor na­tu­rale, moliciunea ştergarului şi co­vo­rului, luciul vaselor ceramicii smăl­­ţuite. Contrastele prin care lumina venită din stânga creează umbrele care, fie ele purtate sau aruncate, sunt colorate, artistul folosind lecţia im­pre­sionistă a saturării culorii în umbră.
Redarea volumetriilor într-o succesiune a elementelor, atât în adâncime, precum şi dispunerea lor într-o rit­mică pe orizontală, desenul precis, în perspectivă a cărţii sau caietului de schiţe, ne  dovedeşte o bună stăpânire a realităţii obiectuale, precum şi abilitatea de a crea un spectacol vizual. Moliciunea ştergarului este plastic redată, mai degrabă decât realist, prin desenarea sa cu linii inconstante şi umbre uşor contrastante. Conturul pre­cis al vaselor cu reflexele lor de lumină, tonurile catifelate de galben, orange şi violet al fructelor, de asemenea redarea în mărime apropiată de cea reală a obiectelor sunt avute în vedere şi aplicate pentru a transmite o anume veridicitate a naturii statice.
Peste  toată această veridicitate, picto­rul adaugă prin schema compo­ziţio­nală aplicată şi prin cromatica vioaie o notă de echilibru şi optimism. Bo­găţia cromatică sprijinită şi în fundal ne sugerează tihna unei zile de toam­nă, abandonarea unei lecturi sau a caie­tului de schiţe în favoarea unei con­­templări a unor vase şi fructe aşe­zate într-o armonie domestică. 

Tabloul, datând din 1937, redă starea de sprit a artistului dintr-o perioadă fericită a vieţii sale, la trei ani de la căsătoria sa cu Lidia Agricola cu care avea un copil de doi ani. Fuseseră ares­taţi în 1933, 10 zile la Sighetu Marmaţiei, pentru tipărire şi distri­buire de manifeste. Martorii susţin că deşi se traversa o perioadă destul de grea, în casa familiei lor domnea liniştea şi bunăstarea în perioada de când datează tabloul.
În 1941 însă, în timpul ocupaţiei Ar­dealului de Nord, autorităţile ma­ghiare fasciste l-au „încorporat” în aşa-zisele „detaşamente de muncă”, ajungând să fie dizlocat pe frontul de răsărit, unde a participat la activităţi obligatorii în zona liniei de   front pe teritoriul Ucrainei de azi, unde a decedat în 1943, în condiţii neelucidate până astăzi