„Naţionalizarea” sistemului de sănătate

Încălcarea drepturilor fundamentale, haos, bâlbâieli. Românii au devenit cobaii reformelor din sănătate. Un experiment care se joacă cu legea, banii, sănătatea şi viaţa noastră. Săptămâna trecută, ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a anunţat că „toţi banii publici vor merge către spitalele publice”. Concret, niciun leu decontat către spitalele şi policlinicile private. Ulterior, s-a schimbat modificarea, tot fără argumente, iar ministrul a spus că se referă doar la spitalizare. În condiţiile în care, conform unei directive europene, asiguraţii au dreptul să aleagă orice spital, public sau privat, din UE în care se pot trata, anunţul lui Nicolăescu aruncă sistemul de sănătate din România cu două decenii în urmă.

În anul Domnului 2013, când România ar trebui să se pregătească să implementeze o directivă europeană (nr. 24) care dă dreptul tuturor asiguraţilor să aleagă dacă se tratează la AKH în Austria, la Fundeni sau la Spitalul Judeţean de Urgenţă Baia Mare, ministrul Eugen Nicolăescu încearcă să „naţionalizeze” sistemul de sănătate din România.În dulcele stil Românesc: „aruncă petarda şi fugi”, ministrul a anunţat o idee demnă de al XIV-lea Congres al PCR: „de la 1 martie, toţi banii publici- vorbim de fondul unic naţional de asigurări de sănătate – vor merge către spitalele publice.” Şi atât. Cortina s-a tras, fără să se dea date, argumente, documente. Cum rămâne cu articolul din Constituţie? Cum rămâne cu legile româneşti şi europene? Cu dreptul pacienţilor de a se trata unde doresc pe banii lor? De când banii noştri, ai celor care contribuim la fondul de asigurări de sănătate sunt publici? Nimeni nu    s-a sinchisit să răspundă la aceste întrebări. Apoi, în loc de explicaţii, ministrul a lansat... acuze. Cică „lumea critică când nu este bine informată”. Cu siguranţă, ministrul nu s-a fi referit şi la colegii de partid şi de alianţă care l-au criticat dur şi care au spus că măsura nu a fost discutată nici în USL, nici nicăieri... După ce vestea lăsată de Nicolăescu a aruncat sistemul de sănătate, şi aşa şubred, în aer, premierul Victor Ponta a încercat să dreagă busuiocul: „Tot ce înseamnă asistenţă ambulatorie rămâne decontat de la CNAS. Medicii de familie şi tot ce înseamnă spitale private care fac asistenţă în ambulatoriu se decontează de la Casă. La Urgenţă, li se decontează primul ajutor şi transportul, Urgenţa rămâne la stat”. Altfel spus, urmează să taie doar robinetul spitalizărilor. Numai că, tot încălcare a drepturilor pacienţilor se cheamă şi a directivei europene. Ce reacţii a generat ideea lui Nicolăescu în Maramureş?

Zoltan Molnar, managerul societăţii MedSpria, societatea care încearcă să salveze un spital public pe care a pus lacăt tocmai ministerul sănătăţii spune că: „deocamdată pe noi nu ne afectează, pentru că nu facem spitalizare, lucrăm numai pe partea de ambulator, dar nu mi se pare o măsură corectă. Dacă vor aşa, atunci să dea drumul la asigurările private de sănătate. Pe termen lung, această măsură nu va rezolva nici finanţarea sistemului privat şi încalcă dreptul cetăţenilor. Apoi, există şi situaţii, cum e cazul băisprienilor, care nu au un spital public în oraş şi atunci cui să se adrese?”.

Sergiu Petric, manager Euromedica Hospital, spune că: „Conform Constituţiei, cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile medicale de stat, la ajutor de şomaj, la alte forme de asigurări sociale publice sau private prevăzute de lege. Există o altă lege care prevede tot ce înseamnă partea de drepturile pacienţilor. Pacientul poate să se adreseze unităţilor medicale şi să urmărească medicul care crede el că îl satisface din punct de vedere medical. În momentul în care îngrădeşti dreptul unui pacient, care contribuie la un sistem cu anumiţi bani, care sunt bani privaţi, nu sunt bani publici, automat îi îngrădeşti dreptul la servicii medicale. Acesta este un aspect. Normal că la nivel de ţară, sunt 60 şi ceva de spitale private, o astfel de măsură, care reduce, nu finanţarea, pentru că CAS nu a finanţat niciodată spitalele private, Casa de Asigurări de Sănătate a cumpărat servicii medicale, va afecta multe spitale. Şi vor fi afectate spitalele care au în total venituri o pondere destul de mare din serviciile pe care le-au vândut Casei, vor fi primele spitale care vor avea de suferit. Asta înseamnă reduceri, şomaj, nu vor fi încasări la buget din urma concedierilor.

Domnul ministru Nicolăescu afirmă că 80% din populaţia ţării este săracă. De acord, dar în 2005, în urma unui studiu comandat de Ministerul Sănătăţii, s-a constatat că nivelul plăţilor informale la nivel de medici în sistemul de stat se ridică la 360 de milioane de dolari. Adu-i acei 360 de milioane de dolari în partea vizibilă, din partea neagră, în care nu se impozitează. Adu-i în sistem, plăteşte medicilor salarii decente, dă jumătate din ei la medici şi cu jumătate finanţează sistemul de sănătate. Noi, privaţii, suntem cei care am ridicat această sumă, din partea neagră, o declarăm, o impozităm, ne plătim medicii la nivelul la care trebuie să-i plătim, şi putem face acte medicale curate, frumoase, fără ca cineva să se amăgească la un plic. În momentul de faţă se pot plăti serviciile medicale. Din toamnă vine directiva europeană care spune că orice persoană din comunitatea europeană se poate trata la orice clinică din comunitatea europeană. Eu merg la AKH să zicem, Casa de Asigurări unde cotizez plăteşte la AKH, urmând ca eu să achit diferenţa.

Deci, acelaşi lucru pe care îl practicăm noi în momentul de faţă ca şi privaţi. Plăteşti diferenţa dintre ceea ce dă Casa şi serviciile noastre. Deci ne reîntoarcem la acelaşi sistem pe care în momentul de faţă vor să-l distrugă. Trebuie o soluţie unitară. Nu poţi să vii după câteva zile şi să spui că nu la toată lumea se va aplica, că ne-am dat seama că în unele judeţe, anumite servicii pe partea de oncologie sau nu ştiu ce, nu pot fi acoperite de stat şi le acoperă privatul şi aşa mai departe. Este o bâjbâială clară în momentul de faţă”.

Deputatul Istvan Boniş a spus că: „de când a apărut ştirea asta am vorbit cu mai mulţi. Dacă îmi spune cineva, uite eu plătesc la CAS o sumă şi dacă aleg un spital privat, eu trebuie să plătesc separat. Şi eu nu beneficiez acolo unde am plătit bani mulţi, pe principiul solidarităţii. Dar când eu am nevoie, nimeni nu mai e solidar cu mine. Eu zic că spitalul public trebuie să arate cel puţin ca un spital privat. Dacă pornim la o discuţie de acest gen, trebuie să fie pe primul loc pacientul.

Eu contribui la Casa de Asigurări de Sănătate ca să fiu tratat şi sănătos. Interesul cred că e aducerea banilor spre sistemul public. Nu avem surse de finanţare identificate clar. Sunt multe probleme care vor fi o temă în Comisia pentru Sănătate. Fiecare pacient trebuie să aibă dreptul să fie tratat acolo unde doreşte şi unde are încredere”.

Cu bocancul pe lege

Măsura pe care ministrul o susţine, de sistare a finanţării spitalelor private din fonduri publice, va crea o situaţie absolut paradoxală, odată cu intrarea în vigoare a Directivei Europene 24/2011, începând cu luna octombrie.

Conform acestei Directive Europene, un cetăţean român poate alege să fie tratat în orice spital de pe teritoriul Uniunii Europene (UE), iar Casa Naţională de Asigurări de Sănătate va fi obligată să deconteze suma pe care ar fi plătit-o dacă intervenţia sau tratamentul acestuia s-ar fi desfăşurat în România.

În această situaţie, dacă măsura sistării decontării intervenţiilor în spitale private din România va fi totuşi luată, vom fi puşi în faţa unei situaţii clare de discriminare. Astfel, spitale din alte ţări ale UE vor putea deconta intervenţii pentru pacienţi din România, în timp ce spitalele private din ţara noastră nu vor beneficia de astfel de decontări.

Incompatibilitate pentru medici

Raportul ministerului sănătăţii aduce în discuţie şi cazul medicilor care lucrează în paralel într-o instituţie publică şi într-una privată şi susţine că: „sesizări numeroase primite din partea pacienţilor reclamă multe aspecte negative ale unor astfel de situaţii, toate desfăşurându-se în defavoarea sistemului public şi contribuind substanţial la utilizarea ineficientă şi, de cele mai multe ori, nejustificată, a fondurilor publice pentru sănătate”.

Banul urmează pacientul

Potrivit Legii 95/2006, în sistemul de sănătate se aplică principiul potrivit căruia banul urmează pacientul şi nu invers. Adică trebuie respectată „alegerea liberă de către asiguraţi a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente şi de dispozitive cadru, în condiţiile prezentei legi şi a contractului cadru”.

O opinie Şi concluzii ale noastre

„Tocmai am auzit o declaraţie a ministrului potrivit căreia vor urma dezbateri pe această temă cu asociaţiile profesionale, iar lumea să fie liniştită. După aceea ar urma să se ia o decizie.

Dincolo de disputa iscată, eu consider că ministrul are dreptate în multe din punctele de vedere exprimate. Evident că trebuia să explice de la început „ce şi cum”, dar sunt metode şi mai bune de a rezolva problema”, a spus Ioan Blăjan, directorul Policlinicii Sfânta Maria Baia Mare, prima societate civilă medicală cu acoperire regională din România.

Medicul băimărean, unul dintre chirurgii băimăreni foarte buni, ne-a explicat că pentru serviciile medicale ale unui pacient, Casa de Asigurări dă aceeaşi sumă de bani şi celor din sistemul privat şi unităţilor medicale publice. Diferenţa este că cei privaţi oferă condiţii de cazare mai bune, condiţii care trebuie plătite.

Aici medicul băimărean spune că nu este corect. O unitate medicală privată este liberă să aibă ce condiţii doreşte, dar ele nu trebuie plătite. Cazarea mai bună are rolul de a atrage clienţi şi până la urmă este o chestiune de concurenţă. În teorie!

„Această plată a cazării este un fel de coplată, ceea ce este incorect, dar asta a fost lăsată prin contractul-cadru, probabil au fost ceva interese. Aici este problema. Spitalele private, pe lângă suma pe care o primesc de la Casă, mai încasează mulţi bani pentru cazare. Nu este corect. Partea asta cu condiţii hoteliere este o chestiune ce ţine de voinţa celui privat. Este părerea mea.

Ministrul a spus acum că în ambulatoriu, de la medicul de familie şi până la internare sau la urgenţă, nu se umblă. În concluzie a rămas această parte din poveste cu încasarea unor bani pentru condiţii de cazare mai bune. Să fim serioşi! În ultimii ani, condiţiile de cazare din spitalele publice nu sunt cu mult mai jos ca la privaţi, în foarte multe cazuri. Chiar şi la noi, în spitalul judeţean, au apărut condiţiile mai bune, de la televizoare, la zugrăveli, lenjerie şi aşa mai departe. În multe din secţii au avut loc renovări realizate de pacienţi care au fost internaţi şi au fost mulţumiţi. Au fost medici care au refuzat celebrul plic, dar au acceptat să fie amenajat un salon, sau o sală de operaţie. Bineînţeles că în sistemul public medical românesc sunt multe de făcut, dar problema de acum se poate rezolva în aşa fel ca toată lumea să fie mulţumită, mai ales pacienţii. Cu o mai bună gospodărire a fondurilor, care sunt puţine, se pot face mai multe”, a spus Blăjan.

Opinia medicului băimărean este interesantă, mai ales că vine din partea celui care conduce o unitate medicală privată.

Am mai vorbit cu medici şi părerile sunt oarecum împărţite, semn că o dezbatere este necesară, dar o dezbatere reală. Cu siguranţă că în sistemul privat se duc mulţi bani care au la bază interese personale şi de grup. Pe de altă parte, sistemul privat medical este o afacere. Ca orice afacere, vrea să genereze profit. De asemenea, un aspect important al acestei discuţii este faptul că asigurarea trebuie să urmeze pacientul. Dacă cineva doreşte să meargă la privat, Casa trebuie să plătească, deoarece asiguratul are dreptul să aleagă unde merge. Să nu uităm că aceşti bani se colectează de la cetăţeni tocmai pentru a avea la momentul nedorit al unei probleme medicale, certitudinea că poate apela la ce sistem doreşte.

În rest, sunt multe probleme mult mai grave. De exemplu, este un mare deficit de medici. Peste 30 de mii de medici lipsesc din sistemul de sănătate românesc. Ar fi corect să interzici medicilor să profeseze şi la stat şi la privat, dar nu se pot acoperi nevoile de cadre medicale cu pregătire superioară, cu specialişti. Teoretic, ar trebui să existe concurenţă între cele două sisteme, cel public şi cel privat. O concurenţă reală, iar atunci omul poate alege. Dar asta ar însemna ca în sistemul public să existe condiţii, medicamente, medici, tot necesarul unui act medical corect şi eficient. Ceea ce este puţin probabil că se va întâmpla, cel puţin în următoarea perioadă.

Eugen Nicolaescu a judecat contabiliceşte şi a produs o furtună. Dar el nu spune nimic de situaţia medicilor de familie, poate deoarece are o soţie care e medic de familie. Există o inechitate între cele două categorii profesionale. Ar fi multe de spus, din păcate medicii se tem să arate românilor multe din problemele reale ale sistemului medical românesc.