Mondo Cane

În presa internațională au apărut o seamă de comentarii referitoare la ultimul Congres al Partidului Creștin – Democrat din Germania, în cadrul căruia a rezultat că a pornit lupta pentru succesiune. În această luptă, miza nu este numai cine va ocupa scaunul de cancelar ci și viitorul Germaniei. Este vorba de soarta celui de-al IV-lea Imperiu german. Angela Merkel alături de Helmuth Kohl este cel mai longe­viv cancelar, în cei aproape șaptezeci de ani de la terminarea celui De-al Doilea Război Mondial. Excepția o reprezintă „veșni­cului câștigător” Otto von Bis­marck care a fost cancelar nouăsprezece ani. În mod dramatic, în perioada 1917 și 1933, respectiv până la alegerea lui Adolf Hitler, s-au perindat în scaunul de cancelar
optsprezece persoane. Pentru toți, Angela Merkel reprezintă o per­formanță istorică, în spatele aparițiilor ei stă o strategie gândită. Chiar și la apariția ei în 1999 a arătat că este o persoană ambițioasă și este o jucătoare iscusită de șah în politica mare.
După cum afirmă comentatorii politici este influențată numai de „superstructura mondială” care a sprijinit-o să ajungă la putere și o ține și în prezent în funcție și care a decis că în anul 2021 trebuie să cedeze locul. Perioada post Merkel va fi extrem de dificilă, probabil cea mai grea perioadă a Germaniei și nu este indiferent cine va conduce statul cel mai puternic al Europei și în ce direcție o va lua acesta. Pentru „superstructura mondială” care conduce în realitate lumea, statul german a reprezentat timp de o mie de ani o problemă nerezolvată, care întotdeauna „i-a fugit” din mână. Germania a fost pusă una cu pământul de mai multe ori, pe parcursul istoriei. Ultimul Imperiu german, care a fost creația aceleiași suprastructuri mondiale, a avut drept scop supravegherea de către germani a altui proiect a aceleași forțe mondiale care părea „scăpat din mână”: Uniunea So­vietică. A apărut o „sincopă” pe parcursul istoriei, Pactul Ribbentrop - Molotov, care părea să dea peste cap filmul dorit de „supra­structură” ca cele două state să se distrugă reciproc.
Comentatorii politici susțin că nu se știe, nici în prezent, cine a fost cel care a zădărnicit această strategie. După Cel De-al Doilea Război Mondial începe construcția Celui de-al Patrulea Imperiu german. Acesta nu numai că este ținut sub strictă supraveghere, dar în baza principiului „fur alle Falle”, tinde să conducă la pierderea totală a identității istorice a Germaniei. Renunțarea totală a identității este simbolizată și de „reunificarea celor două Germanii”.
Angela Merkel este considerată ca fiind garantul lichidării „softului celui De-al Patrulea Imperiu german” și a primit sarcina să înceapă procesul de lichidare a întregii Europe. „Willkommenskultur”, care a început în 2015, se afirmă că ar fi un element esențial care face parte dintr-un scenariu scris de „superstructura mondială”.
Cel care urmărește evoluția de­mografică dramatică a Europei se va gândi la cele afirmate anterior, afirmație care nu este proprie doar Germaniei ci întregii Europe, deci și nouă.