Mondo Cane

Republica Kosovo și-a autodeclarat independența față de Serbia în februarie 2008. Este recunoscut ca stat suveran de către 101 state membre ONU. Statutul său este contestat de către Serbia (căreia i se alătură și cinci state componente ale Uniunii Europene, printre care și România) care nu recunoaște secesiunea Kosovo și de jure o consideră în continuare Provincia Autonomă Kosovo și Metohia, componenta Serbiei.
După sfârșitul Războiului din Koso­vo și încetarea bombardamentului Iugoslaviei de NATO, teritoriul a intrat sub administrație interimară a Or­ga­nizației Națiunilor Unite (UNMIK).
În februarie 2008, Adunarea din Kosovo a declarat că provincia Koso­vo este independentă și cunoscută ca Republica Kosovo. Din 9 noiembrie 2009, independența este recunoscută pe lângă state membre ONU și de Republica Chineză (Taiwan). După un recensământ din 2011, populaţia numără aproape un milion nouă sute de mii de locuitori, având ca limbă oficială albaneza și sârba, care repre­zintă limba celor două mari grupuri etnice din Kosovo. Albanezii și sârbii au avut ostilitate unii față de ceilalți, de-a lungul istoriei până în prezent, fiecare grup susținând că regiunea le aparține. Kosovo nu este membru ONU, dar este membru al mai multor organizații internaționale financiare şi nu numai.

În cadrul Uniunii Europene este recunoscut de 23 din cele 28 de state membre. Kosovo este un potențial candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană. O teorie despre numele Kosovo afirmă că provine de la adjectivul posesiv neutru sârb al cuvântului kos, care înseamnă „mierlă”. Un moment de referință în istoria Kosovo și Serbiei este Bătălia de la Kosovo Polje (sau Bătălia de la Câmpia Mierlei) care a avut loc în ziua de Sf. Vitus (15/28 iunie 1389), între o coaliţie creştină compusă din sârbi, albanezi, croați, români, bos­niaci şi oștile Imperiului Otoman (sârbii pretind că această armată era compusă în totalitate din sârbi și în mică măsură din croați). Centrul armatei turcești era condus de sultanul Murad (tatăl lui Baiazid I). Otomanii au reușit să obțină victoria, iar Baiazid I (învins mai târziu de Mircea la Rovine), supranumit „Fulgerul”, datorită calităţilor demonstrate la conducerea unui contraatac decisiv, a devenit sultan după bătălie. Bătălia de pe Câmpia Mierlei a devenit studiu de caz pentru istorici (oare politicienii din zilele noastre știu acest lucru???).
Kosovo este teritoriul necontestat ca fiind leagănul nașterii poporului sârb. În urma bătăliei dintre regele sârb și armata musulmană, armata sârbă a fost obligată să se retragă, în locul ei au pătruns musulmanii. Musulmanii care respectă tradiția din Coran, interzicerea avortului, s-au înmulțit, au depășit mult ca număr populația autohtonă sârbă creștină. În momentul în care a fost introdus votul de­mo­cratic, după războiul din Iugoslavia, majoritatea a avut câștig de cauză (populația de religie musulmană) și astfel teritoriul istoric sârb a avut posibilitatea autodeclarării indepen­denței, devenind Republica Kosovo.
În aceste zile se va adopta bugetul Uniunii Europene, pentru exerciţiul 2021 - 2028. Se cunoaște că parte din fondurile alocate până în prezent agriculturii și fondurilor de coeziune se vor orienta către sprijinirea ajungerii migranților în Europa. În pers­pectiva celor întâmplate în Kosovo, islamizarea treptată a Europei pare a fi asigurată. La europeni, un copil la cinci familii; la migranți, cinci copii la o familie.