Mondo Cane

Un tânăr actor lipsit de talent îi cere dramaturgului George Bernard Shaw să-i scrie o recomandare pentru a se angaja la un tea­tru. Acesta a scris următorul bilet:
„Vi-l recomand pe actorul X. Joacă Hamlet, Caesar, fotbal și biliard. Cel mai bine joacă biliard”.

Cum a scăpat Caragiale de sponsorizarea pentru amenajarea unui cimitir…
Ion Luca Caragiale deținea o casă de vacanță la țară, unde se retrăgea când dorea să scrie în liniște.
Primarul comunei, de câte ori afla că scriitorul s-a întors, îl asalta cu zeci de invitații la evenimente locale sau îi cerea bani pentru comunitate.
Cum lui Caragiale nu-i plăcea să fie distras din actul creației, reușea să-l șocheze mereu cu răspunsurile sale spontane.
Într-o zi, primarul îi bate în poartă cu rugămintea de a contribui financiar la construirea unui gard în jurul cimitirului comunal.
Răspunsul lui Caragiale l-a dezarmat:
– Nu vă dau bani pentru asta. Cei care sunt afară nu se grăbesc să intre, iar cei aflați acolo n-au cum să mai iasă. Prin urmare, n-aveți nevoie de gard.

Balzac a primit o scrisoare de la unul din numeroșii săi creditori:
„Vă rog să-mi restituiți imediat banii pe care vi i-am împrumutat. Mâine trebuie să plătesc urgent o datorie”.
Răspunsul lui Balzac: „Aceasta e curată nerușinare! Vreți să vă plătiți datoriile cu banii mei?ˮ

Aflându-se, ca de obicei, într-o mare jenă financiară, Balzac îl vizită pe editorul său pentru a obține bani. Într-una din zile, a fost oprit în antecameră de un valet care i-a spus:
 - Regret, dar astăzi domnul nu primește.
 - Nu-i nimic, i-a replicat zâmbind scriitorul. Principalul e să dea!

Baudelaire a fost întrebat de o doamnă vârstnică și vanitoasă, căreia toți îi făceau complimente:
- Câți ani îmi dați, maestre?
- De ce v-aș mai da și eu, din moment ce aveți atâția? Îi replică sarcastic poetul.

În luna iulie a anului 1838, cu șase luni înainte de a se căsători cu verișoara sa Emma Wedgwood, Charles Darwin a întocmit o listă cu argumente pro și contra mariajului. Analizându-le, Darwin a hotărât că argumentele pro trag mai greu pe cântar, s-a căsătorit și a trăit cu Emma până la moartea sa, în 1882. Ei au avut zece copiii (trei dintre ei au murit la o vârstă fragedă).
Iată unele din argumentele pro-mariaj ale lui Darwin:
Copii (dacă vă dă Domnul) [n.b.: trebuie de remarcat că Darwin avusese studii teologice].  O companie constantă (și o prietenă la bătrânețe).
Obiect de iubire și de joacă (oricum e mai bine decât să ai un câine).
Casă amenajată și cineva care o să aibă grijă de gospodărie.
Diverse stări benefice pentru sănătate.
Imaginează-ți numai o soție gin­gașă întinsă pe canapea, focul arzând în cămin, cărți, muzică bună... Căsătorie, Căsătorie, Căsătorie. Quod Erat Demonstrandum.

La scriitorul francez Anatole France venise o dată o tânără stenografă să se angajeze la lucru.
France găsise că e mai eficient să dicteze nuvelele și articolele sale.
- Monsieur, eu pot stenografia cu o viteză de 150 de cuvinte pe minut, rosti domnița cu gândul să-și ridice valoarea.
- E bine, dar de unde să vă iau atâtea cuvinte? răspunse uimit și ironic France.

O doamnă îl întrebă o dată pe dramaturgul George Bernard Shaw: „Cum credeți, de ce Dumnezeu a creat întâi bărbatul și abia apoi femeia?”
În stilul său inconfundabil, Shaw răspunse: „Probabil Dumnezeu nu dorea ca în timp ce va crea bărbatul, femeia să-l sâcâie cu sfaturile ei!”

Voluminosul scriitor Chesterton s-a certat cu sfrijitul Bernard Shaw și i-a spus: „Domnule, dacă cineva vă privește cu băgare de seamă, își închipuie lesne că în această țară a izbucnit o foamete cumplită”.
„Da”, a venit replica lui Shaw, „dar are să vă tragă la răspundere numai pe dumneavoastră. Cine vă privește își dă seama că sunteți singurul vinovat!”