Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Joi , 21 Martie , 2019

Mondo Cane

de Gazeta de Maramures

De peste 60 de ani, primăvara, se organizează concursul interna­ţional muzical Eurovision. Erau anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, într-o Europă devastată care căuta să se recons­truiască, o comisie ad hoc în­cearcă să găsească idei prin care ar putea să unească ţările Europene de Radio – Televiziune (EBU) în jurul unui „program des­chis de divertisment”.
Directorul general al televiziunii elveţiene, Marcel Bezençon, în anul 1955, bazat pe succesul Festivalului de Muzică de la Sanremo, ţinut anual în Italia, a con­ceput ideea unui concurs mu­zical internaţional în care ţările să participe într-un program televizat care să fie transmis simultan în toate ţările europene interesate, conceptul cunoscut atunci ca „Eurovision Grand Prix”.
Primul concurs a avut loc în pri­măvara anului 1956, la Luga­no, Elveţia, cu participarea a 7 ţări, numărul acestora crescând siste­matic, astfel că în 1993 ajunsese la 25.
Ţările eligibile pentru participare includ membrii activi (nu şi cei asociaţi) ai EBU. Membrii activi sunt ţările aflate în Aria Euro­peană de Transmisie sau în Consiliul Europei. Membrii activi trebuie, de asemenea, să fie capabili să îşi transmită conţinutul către cel puţin 98% din populaţia cu televizoare din ţara pe care o reprezintă.
Eligibilitatea de participare nu este determinată de apartenenţa la continentul european sau la Uniunea Europeană. Mai multe ţări situate geografic în afara Europei pot
participa: Armenia, Cipru, Israel, Ma­roc. De asemenea, Turcia, Azer­baid­jan, Georgia şi Ru­sia, si­tuate doar parţial în Euro­pa, sunt eligibile.
O surpriză a câştigăto­rului / câş­tigătoarei Eurovision din anul 2014 a fost Conchita Wurst, care reprezenta Austria, o cântăreaţă travestită.
Imaginea ei/lui este asemănătoare cu o poza de familie, recent apă­rută pe internet, în care un be­beluş frumos era pozat între doi bărbaţi(??) cu mustaţă şi barbă, din care unul era mama şi celă­lalt, tata. Mama a devenit cum arată deoarece în copilărie, năs­cută fetiţă, a hotărât că ea nu este ce s-a născut, ci este bărbat şi în consecinţă a luat testosteron, crescându-i barba şi mustaţa dorite. La maturitate a hotărât că totuşi este femeie, s-a căsătorit, dând naştere copilului din poză. Mama cu barbă şi mustaţă a menţionat că îi pare rău că a hotărât să devină din nou femeie fiindcă purtarea sarcinii este prea grea.