Mărturii din infernul uraganului Harvey

După distrugerea orașului New Orleans de către uraganul Katrina, în 2005, închiderea celei mai mari părți din New York de către Sandy, în 2012, Uraganul Harvey a lăsat în urma sa vieți distruse și pagube enorme estimate la 150-180 de miliarde de dolari. Este cea mai puternică furtună care loveşte Texas-ul în ultimii 50 de ani.

Atingând uscatul cu rafale de vânt de până la 209 kilometri pe oră, Harvey a întrerupt alimentarea cu energie elec­trică în locuinţele a aproape un sfert de milion de persoane, majoritatea din zona Houston, al patrulea cel mai po­pulat oraş din SUA, a măturat totul în cale, ucigând zeci de oameni şi blocând întreaga regiune pentru aproape o săptămână.
Peste un milion de persoane şi-au părăsit locuinţele în aşteptarea dezastrului. Inundaţiile provocate de uragan au fost fără precedent, iar pagubele pe măsură. Un scenariu apocaliptic, pe care după furtuna devastatoare care a avut loc duminica trecută îl înţelegem altfel.
Dincolo de statisticile seci, stau mi­lioane de poveşti cutremurătoare şi mi­lioane de drame. Oameni care şi-au văzut moartea cu ochii şi care înţeleg că, faptul că au reuşit să supravieţuiască dezastrului e de domeniul minunilor. GAZETA de Maramureş vă prezintă în exclusivitate mărturia româncei Marta Apostu, în vârstă de 45 de ani.

„Eram încă în România în vacanţă când în Houston se anunţase că acest uragan/storm ar fi de categoria 4. M-am gândit în sinea mea, asta pare devastator dar poate nu o fi chiar aşa, ne ocroteşte Bunul Dumnezeu. Urma să zbor spre Houston în acea vineri, înain­te de uragan. Mulţi dintre prieteni m-au contactat şi mi-au sugerat că ar fi bine să rămân în ţară până va trece acest uragan. Am verificat cu KLM Airline, nimic nu se modificase, deci zborul avea loc fără nicio întârziere. Nu aveam nicio îndoială că nu voi ajunge, mai ales că o ştiam pe sora mea singură cu cele 2 fetiţe ale ei. Chiar nu o puteam lăsa singură. Cu o zi înainte am ajuns la Mănăstirea Radu Vod[, acolo sunt moaştele Sf. Nectarie şi Sf. Efrem cel Nou, şi de acolo am plecat cu o mare încredere şi binecuvântare! Zborul a fost foarte bun, fără nicio tulburare, de altfel am ajuns cu 10 minute înainte, aici, în Houston. Era tot vineri când am ajuns, datorită fusului orar. Totul părea înnourat şi adia un vânt normal. Chiar după ce m-a luat sora mea de la aeroport începuse să plouă mai tare. Noi încă glumeam, ne aduceam aminte de celelalte uragane, mai ales Katrina, când nu avusesem curent şi apă vreo săptămână. Ne-am zis că şi ăsta va trece cu ceva ploi. Am ajuns repede acasă şi m-am dus repede la magazin să mai cumpăr câte ceva de mâncare în plus. Părea o atmosferă încă normală, dar rafturile din raioanele de mâncare erau destul de golite şi lumea era în mare grabă, era de înţeles că trebuia să stăm la adăpost.
Sâmbătă venise, plouase tare toată noaptea, iar sâmbătă continua, ne uitam la TV să vedem când ar trebui să lo­veas­că acest uragan, era cândva noap­tea. Spre seară, începusem să ne în­grijorăm, apa creştea din ce în ce mai mult. Downtown Houston deja era inundat, nu se putea circula. Tot ce ni se spunea în social media era să rămânem în casă. Dar în caz de evacuare să sunăm la numărul  de urgenţă, care era afişat în toate paginile social media. La noi în casă ardea candela şi rosteam rugăciuni către Maica Domnului, să ne ocrotească.
A trecut şi sâmbătă cu vânturi mari şi ploi, a urmat Duminică. Harvey făcuse dezastru în Corpus Christi şi alte zone ale Houston-ului, însă dezastrul cel mai mare îl crease prin ploile ce aveau să se înteţească şi inundaţiile masive. Ve­deam deja că multe zone de pe lângă noi sunt în ordin de evacuare, la noi încă nu era, dar eram deja îngrijorate din cauza creşterii apelor.
Duminică deja nu mai puteam ieşi cu maşinile nici măcar pe strada noastră. Atunci m-am gândit că nici măcar nu aveam cizme de cauciuc! Într-adevăr, nu ne pregătisem cum ar fi trebuit. Erau vecini care îşi etalau bărcile, canoe şi se amuzau. De la serviciu aflasem că nu o să lucrăm până joi (31 august). Eu lu­crez ca nutriţionist pentru Depar­ta­mentul de sănătate al oraşului Houston, deci mă aşteptam să fiu activată să ajut în centre de adăpost (shelters). În schimb, nu puteam conduce nicăieri, eram imobilizate în casă.
Am avut prieteni care lucrau în spitale şi au fost luaţi cu elicopterul să ajute. Deja luni se declanşase stare de ur­genţă, iar în Houston au fost trimişi cei din garda naţională. S-au mobilizat în­tr-un ritm alert de armată, au evacuat multe persoane cu bărci, elicoptere sau cu maşini foarte puternice.
Luni, cam toate am început să ne panicăm, mai trebuia să mergem la magazin să luăm lapte pentru fetiţa cea mică, de 2 ani, şi efectiv eu cu sora mea ne-am dus la magazin prin apă până la genunchi, toate străzile erau inundate. La HEB magazin era un rând lung, ne luau câte 20 de persoane înăuntru (nu aveau staff), şi nu ţineau deschis toată ziua doar câteva ore.
Mi-a adus aminte de perioada comunismului, când stăteam la acele cozi pentru alimente, aceeaşi frustrare am văzut în ochii oamenilor. Am ajuns să luăm lapte (2 galoane), nu ştiam cât vor mai ţine aceste ploi care parcă ne înne­buneau deja. Ne-am întors înapoi tot prin acea apă pişcăcioasă (nu ştiu dacă a fost o idee prea bună pentru că era contaminată cu tot felul de bacterii), dar trebuia să cumpărăm lapte. Cu toate că nu voiam să accept, am ajuns la concluzia că trebuie să ne facem un plan în caz că apa ne va intra în casă.
Marţi ne-am trezit iarăşi sub vuietul apei de ploaie, era deja tracasant, ve­deam cum apa se apropie de garaj, ne rugam continuu la mila lui Dumnezeu şi sunt sigură că mulţi dintre prieteni, cunoscuţi s-au rugat şi ne-au pomenit în acel timp. Dar totuşi trebuia un plan. Am început să improvizăm, ne-am blocat garajul cu nişte cărămizi, mai aveam ceva nisip, am pus în pungi, iar în faţa uşii am pus 2 saci de nisip şi iarăşi un bloc de cărămizi. O vedeam pe nepoata mea de 14 ani cu ploaia în ochi, cărând la cărămizi fără să cârtească. Era un moment când familia trebuia să fie mai unită ca niciodată.
Casa noastră este cu etaj şi a doua pe colţ, la prima părea că apa intrase în garaj, la noi urma probabil noaptea de marţi spre miercuri. Vecinul nostru, Roy spunea deja dacă la voi se întâmplă în noaptea asta, la noi va fi mâine… nu ne bucura acest gând! În acea noapte ne-am rugat să se facă voia lui Dumnezeu şi la Maica Domnului să nu ne lase. Ne-am spus: dacă va intra apa în casă, vom sta la al doilea etaj…
Nu dormisem aproape toată noaptea, mă trezeam din oră în oră să văd ce se în­tâm­plă, spre dimineaţă, pe la 4, a stat ploaia. Da, se oprise ploaia! A fost un mo­ment de respiro. Mare mi-a fost mira­rea că nu ne-a intrat ploaia în casă, spre dimineaţă. Consider asta minunea Mai­cii Domnului, sincer o consider. Chiar logic nu-mi pot explica şi nici nu vreau!
Miercuri apăruse şi soarele pe cer, ne bucuram de soare ca nişte copii, parcă nu mai văzusem soare de ani de zile. În acel moment mi-am dat seama ce mici şi fragili suntem în acest univers şi cât de mare e iubirea lui Dumnezeu faţă de noi!
Ce mă impresionează la texani, de fiecare dată „after the storm”, e spiritul acesta unit, dorinţa de a dărui, de a se ajuta unul pe altul, e incredibil de rapid şi de unit. Asigurările de casă, de ma­şini care acţionează prompt pentru a ajuta cât mai rapid persoanele în cauză. Da, pot spune că acest sistem func­ţionează sub presiune!”.
După o astfel de mărturie nu te poţi abţine să nu te întrebi retoric: oare în România ce efecte ar fi avut un astfel de uragan, dacă o furtună violentă a provocat asemenea dezastru?

Nota de plată pentru reconstrucția statului Texas în urma uraganului Harvey ar putea să ajungă la 180 de miliarde de dolari, a anunțat guvernatorul statului, potrivit BBC News. Uraganul a provocat inundații devastatoare, dar și decesul a zeci de oameni.   Uraganul Harvey, care a lovit statul Texas la sfârşitul lunii august a provocat moartea a 47 de oameni, iar aproximativ 43.000 și-au părăsit locuințele. Înainte ca uraganul să atingă uscatul, guvernatorul statului a decretat stare de urgență, cerând Congresului un ajutor inițial de 7,85 de miliarde de dolari pentru reconstrucție. Acum, el a declarat că pagubele provocate de Harvey ar fi între 150 şi 180 de miliarde de dolari. „Zona geografică şi populaţiile afectate de acest oribil uragan şi inundaţii sunt mult mai importante decât în timpul (uraganului) Katrina, care a costat peste 120 de miliarde de dolari”, a declarat duminică, pentru Fox News, Greg Abbott.

„Marţi ne-am trezit iarăşi sub vuietul apei de ploaie, era deja tracasant, ve­deam cum apa se apropie de garaj, ne rugam continuu la mila lui Dumnezeu şi sunt sigură că mulţi dintre prieteni, cunoscuţi s-au rugat şi ne-au pomenit în acel timp”.
Marta Apostu