Maramureşul, tot mai îmbătrânit şi mai depopulate

Maramureşul se numără printre judeţele cu cea mai mică natalitate din ţară. În prezent se nasc abia jumătate din numărul copiilor care se năşteau în 1989. Încet, dar sigur, Maramureşul devine tot mai îmbătrânit şi mai depopulat.

În 10 ani, Maramureşul a pierdut echivalentul populaţiei din Sighetu Marmaţiei şi, faţă de 1989, în prezent, în judeţul nostru numărul nou-născuţilor s-a redus la jumătate. O statistică dureroasă şi un tăvălug demografic care pare că nu mai poate fi oprit. Dezastrul demografic afectează Maramureşul din toate punctele de vedere. Iar la nivel naţional, lucrurile stau la fel de rău. România se află în coada clasamentului mondial la capitolul natalitate.

Dacă trendul continuă, scăderea natalităţii ca urmare a lipsei de încredere a populaţiei în economie şi migraţia forţei de muncă ce nu-şi găseşte loc în ţară va depopula România. Situaţia aparent fără ieşire în care se află România - de peste 20 de ani, tratată în media occidentală drept a doua cea mai săracă ţară din UE- aruncă o tuşă groasă asupra perspectivelor. România va avea 15 milioane de locuitori în anul 2050, 12 milioane în 2070 şi 8 milioane în 2100 - într-un scenariu optimist, calcul din care este exclus fenomenul migraţiei, cel vinovat de scăderea cu 2,2 milioane de locuitori în ultimele două decenii.

Recent, deputatul Cornelia Negruţ a adresat ministerului muncii, solidarităţii sociale şi familiei o interpelare pe această temă. În viziunea guvernamentală, lucrurile nu sunt la fel de sumbre, deşi, azi, în România se nasc mai puţini copii decât în timpul crizei din anii ’30: „în ultimele decenii, majoritatea ţărilor europene s-au confruntat cu un fenomen demografic îngrijorător, având ca principale caracteristici reducerea natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei. Cu o cauzalitate diferită, de la ţară la ţară, în funcţie de specificul condiţiilor economico-sociale concrete, ţinând cont de consecinţele sale pe termen mediu şi lung, acest fenomen demografic a fost abordat cu deosebită seriozitate de autorităţile naţionale”.

Potrivit statisticilor, în 1989 în România se năşteau anual aproape 370.000 de copiii, iar anul trecut s-au născut doar puţin peste 187.000. În Maramureş, procentul scăderii e cam acelaşi: de la 10.104 copiii în 1989, la 4608 anul trecut. Iar rata naţională a natalităţii a scăzut de la 16 la 4, iar în Maramureş de la 17.9 la 8.8. Media europeană a ratei natalităţii se situează undeva la 10 şi în niciun stat european rata natalităţii nu a scăzut cu mai mult de 1,2, maxim 3 puncte.

În schimb, românii nasc copiii în străinătate. Rata natalităţii în rândul mamelor românce din străinătate a fost de 12,5 copii la mia de locuitori în 2013 (acestea fiind cele mai recente date disponibile), în timp ce în ţară a fost de nici 9 copii la mie în acelaşi an.

Astfel, numărul de copii români născuţi de mamele de cetăţenie română în străinătate a ajuns la 29.550 în 2013, ultimul an pentru care există date centralizate, iar raportat la un „stoc“ total de 2,35 milioane de emigranţi români rezultă o rată a natalităţii de 12,5 copii la mia de locuitori. De remarcat este faptul că numărul copiilor născuţi în străinătate în 2013 a fost dublu faţă de cel înregistrat în 2008, al doilea an cu o migraţie externă semnificativă, ceea ce înseamnă că tot mai mulţi emigranţi români îşi întemeiază familiile peste graniţe, în locul în care au posibilitatea de a lucra pe salarii de 3 - 4 ori mai mari decât în ţară.

De asemenea, creşte natalitatea în rândul unei alte categorii delicate: mamele minore, ceea ce ne clasează pe primul loc la nivel european. În schimb, la acest capitol Ministerul muncii nu face nimic, şi nici pentru stimularea repatrierii mamelor din străinătate. Şi atunci, despre ce măsuri demografice vorbim?

Organizaţia Naţiunilor Unite a făcut o prognoză îngrijorătoare referitoare la scăderea natalităţii în România. Aceasta este valabilă până în anul 2050.

Dacă până anul trecut previziunile arătau că vom avea o scădere a numărului de locuitori de la 19 la 15 milioane, acum datele arată că vom rămâne doar 14,5 milioane, dacă politicile demografice nu se schimbă, conform raportului realizat de ONU privind populaţia la nivel global.

Din 1960, când eram 18 milioane de locuitori, am fost într-o continuă urcare până în anul 1990, când eram 23 de milioane. Toată această creştere a fost de 25,8, aproape 26%. După Revoluţie, a urmat declinul şi am ajuns astăzi să numărăm doar 19,9 milioane de români.

ONU anunţă că România va avea doar 14,5 milioane de locuitori în 2050.

Pe primul loc e o migraţie masivă de oameni tineri care au luat drumul străinătăţii ca să-şi împlinească visul. Pe doi e faptul că românii nu mai fac copii, iar atunci când îi fac, asta se întâmplă după 25 de ani.

Specialiştii susţin că dacă vor fi luate măsuri de redresare demografică, populaţia ar putea reveni la creştere abia peste 60 de ani.

Populaţia României

1930 - 14,1 milioane de locuitori

1990 - 23,2 milioane de locuitori

2002 - 21,7 milioane de locuitori

2014 - 19,9 milioane de locuitori

Grupa de vârstă 65 de ani şi peste

1970 - 8,6% din totalul populaţiei

2014 - 15,1% din totalul locuitorilor

Ponderea copiilor cu vârstă mai mică de 15 ani

1970 - 25,9% din totalul populaţiei

2014 - 14.9% din totalul locuitorilor

Numărul naşterilor

octombrie 2015 - 17.478 copii

septembrie 2015 - 19.686 copii

Numărul deceselor

octombrie 2015 - 21.167 decese