Mă tot mir / Vizita

Ne-am pricopsit cu încă o vizită ofi­cială la nivel foarte înalt, ca să poată băga de samă şi Marele Mut ce se în­tâm­plă. În speţă, ne-a vizitat Macron, pre­zidentul franţujilor, adică nu pe noi ne-a vizitat, că la mine n-a venit şi nici la alţii, că m-am interesat, da’ aşa se zi­ce. L-a vizitat pe Johannis, care, după ce l-a salutat cu tradiţionalul soaie le bienvenu on Rumani, mesio le prezido, l-a dus să halească ceva tradiţional, ca să-i arate cum stă treaba cu lospitalite rumen.
Chestia asta cu băgatul sarmalelor la întuneric nu-i aşa de simplă, că-i zice dejun de lucru sau ceva asemănător. Adică ăia doi nu mâncă şi nu beu aşa de-a-mpoarca, ei lucrează în vremea asta. Apoi nemţul l-o dus pe Macron la Muzeul Sătulului, unde franţuzului i-o plăcut a mai mult biserica de lemn, care-i din Maramureş, din cauză că o crezut că-i ceva egliz în miniatură, ei neavând aşa ceva.
Franţuzul s-o întâlnit apoi cu Tudose, omul-tubercul-premier, care i-o dat ca­dou lui Macron o crenguţă din stejarul pe care l-o plantat generalul Berthelot la Iaşi, în 1924, ca s-o poarte pondon tut la dure de sa vizit don notrî pei. Femeia lu’ Macron şi muierea neam­ţu­lui nost s-o dus să mânce ceva buruieni la o crâşmă de fiţe şi apoi gata, fran­ţuzul şi prima lui doamnă s-o dus aca­să, poate pentru că îl aşteaptă acolo a doua doamnă, a treia, câte o fi având şi el, amărâtul.
No, acuma trecem la partea de analiză a vizitei şi contabilizăm cu ce ne-am ales după vizita asta. Printre haleli şi vizite, Macron ne-a explicat că noi, adică românii, câştigăm în mod inechitabil pentru că detaşăm muncitori slab plătiţi care le afectează piaţa muncii, ceea ce-i nu-i bine. Lui i-ar plăcea ca ţăti românii să vie îndărăpt acasă şi să-i lase pă francezi în bdiata lor, să se descurce cum or pute’ cu şter­sul babelor în cur, curăţatul veceauălor şi cerşitul în intersecţii.
Cel mai important e că s-au semnat două acorduri prin care România va cumpăra rachete şi elicoptere militare de la companii franceze, biensur, că trebe oareşcumva să-şi scoată şi franţujii pârleala. Cu ce le-om plăti, nu importă, da’ nu cred că om putea face un bartăr cu ei, adică să le dăm în schimbul rachetelor şi elicopterelor ceva lobodă, nişte porobici şi oareş­ceva urzici crescute lângă buzile din fundu’curţii, că alea-s mai frumoase, mai grase şi au mai mult fier, ceea ce înseamnă că le dăm la schimb şi minereu. Set un batai de jo teriblî,
fi-mi-ar franceza de râs!