Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Mă tot mir / Un lesbian şi o homosexuală
Am un prieten care locuieşte, în chirie, împreună cu o homosexuală, adică o gagică căreia îi plac tipele mişto, din punctul ăsta de vedere ea semănând cu mine, ceea ce îmi dă, oarecum, o senzaţie de stranietate a vieţii. În altă ordine de idei, în urmă cu câţiva ani, am cunoscut un lesbian, respectiv un grec din Lesbos. Şi ăluia îi plăceau tipele mişto, ştiu asta sigur, pentru că prin intermediul unei bunăciuni din astea ne-am cunoscut. Cu riscul de a crea un sofism absolut idiot, stau ca prostu’ şi cuget dacă io, homosexuala şi lesbianu’ facem parte din aceeaşi categorie, în ideea că umanitatea poate fi împărţită pe categorii, căprării ori alte diviziuni.
Din confuzia asta, absolut explicabilă pentru mine, se nasc alte confuzii şi sofismele nu se mai gată. Iată un alt exemplu: ştiu un tip care-i puţin curvar, în limitele sportivităţii. Recunosc, cu mâna pe conştiinţă, că nici io nu-s uşă de besearecă, din punctul ăsta de vedere, şi nici „Înger, îngeraşul meu” n-am mai recitat din clasa a patra. Ca urmare, s-ar putea trage concluzia că io şi tipu’ ăsta facem parte, cel puţin din acest alt punct de vedere, din aceeaşi categorie, cu toate că io nici nu-s însurat şi nici n-am terminat teologia...
No, acuma zic şi io, ca alţii, că categoriile astea o jenerat la Aristotel motorul întregii sale filozofii. Chiar dacă nu le-o definit egzact, că de aia mă şi confuzez... Acuma, dacă io tăt împărţăsc lumea şi oamenii care o compun în categorii, ca şi Aristotel, însemnează că şi io fac parte din aceeaşi categorie cu Aristotel?
Adicătelea şi io-s filozof? Că el sigur n-are cum să fie nimic din ce-s io...
De atâta cugetat, deja mă doare capu’, că nu-s obişnuit cu efortu’. Şi dejaba mă screm a gândi, că nu-i nimic bătut în cuie şi tătu-i relativ, de unde rezultă că şi împărţirea pă categorii şi căprării e relativă, pă cale de consecinţă s-ar putea ca homosexuala să fie normală; lesbianul să fie, de fapt, neamţ, ceea ce-i o chestie de diferenţă de folosire a limbii; curvarul să fie, în realitate, soţ exemplar, adică chit cu nevastă-sa, că şi ea îl înşeală pe el; io s-ar putea să fiu Aristotel sau viţeversa, el să fie Nelu Botiş, ceea ce nu-mi convine, că el e mort. Fi-mi-ar raţionamentu’ de râs, că nu mai ştiu de unde am început...