Mă tot mir / Sacrificiul „ălora de acolo”

Aşa vă trebuie, dacă nu ascultaţi de mame şi de neveste, fir-aţi voi de râs în puşcărie să fiţi! Lui Florin Iordache i-a zis mă-sa, după propriile afirmaţii, să nu accepte postul de ministru, că sunt şi locuri de muncă unde se poate câştiga un ban cinstit, da’ fătălăul n-a ascultat-o, pentru că „nu l-au lăsat ăia de acolo”. Care-s ăia şi unde-i acolo putem doar bănui, da’ se zice că-i păcat să bănuieşti pe cineva de ceva şi cred că păcatul se păstrează în integralitatea lui şi dacă bă­nuieşti pe cineva de undeva.
Altă muiere care se văicăreşte în zilele astea e nevasta lui înstrâmbatul ăla de Grin­deanu. Martira asta se jură pe toţi banii familiei, mai puţin pe ăia mulţi care o să vină de acuma înainte, că purtătorul de rictus facial de-i este consort a ajuns prim ministru pentru că i-au cerut colegii de partid şi nu pentru că ar fi avut el intenţii sau ambiţii ascunse. Regăsim şi în cazul acestui discurs îngălat laitmotivul „nu l-au lăsat ăia de acolo”.

Remarcăm în cazul acestor doi politruci, cel puţin dacă analizăm puţin vorbele cu­coneturilor familiilor, totalul dezinteres al acestora pentru piţule, şpăgi, obţi­nerea de foloase necuvenite, matrapazlâcuri specifice politicii dâmbo­viţe­ne, aranjamente odioase la ceas de seară, sforăreli de cea mai joasă speţă, ciubucuri şi bacşişuri în formă continuată. De asemenea, remarcăm spiritul de sacrificiu, onestitatea mai goală decât a fost Iisus pe cruce şi bunele intenţii ale celor doi slugoi ai lui Dragnea.

Apropos de bunele intenţii, vechii greci credeau că gura poate a minţi, dar strâm­bătura ei spune adevărul. Cine urmă­reşte vreun discurs sau vreo conferinţă de presă la care cuvântă Grindeanu o
să-şi dea seama de adevărul acestor vorbe. Şi pentru că lucrurile stau aşa şi nu altfel, Grindeanu l-a sacrificat pe Iordache fără nici cel mai mic regret, cu toate că vina pentru adoptarea ordonanţei de guvern cu număr ghinionist trebuie îm­părţită la trei: Iordache, Grindeanu şi Dragnea. Pe ultimii doi, scăpaţi deocam­dată basma curată, îi putem încadra în categoria „ăia de acolo”.
Iordache zicea că e pasionat de istorie. Foarte tare! Cu toate că mă îndoiesc, că n-are faţă. Oricum, ar trebui să ştie că, din cele mai vechi timpuri, înaintea unor mari confruntări, comandanţii sacrificau un taur în onoarea zeilor. De data asta a fost sacrificat un bou...