Mă tot mir / O experiență de viață urât mirositoare

Bă, vă e rău? Ați băgat în voi ca spar­ții și simțiți că o să crăpați dacă nu vă depresurizați cumva? Ați consumat ouă stricate și n-aveți vreun vomitiv prin casă? Nu-i nici o problemă, exis­tă o soluție ime­dia­tă, un panaceu universal pentru stările astea insu­por­ta­bi­le: citiți articolul scris de ches­torul Nelu Pop în onoarea și pentru preaslă­vi­rea lui Găbiță Oprea. Vomați instant și ați scăpat de-o gri­jă. Despre artico­lul ăla de-o libidino­șenie greu egala­bi­lă am mai scris, nervos fiind, pentru că la citirea lui am făcut herpes și nici nu aveam lă­mâi în casă. În esență, chestorul Nelu Pop afirma în scârbo­șenia așternută pe hârtie că nu are Oprea atâta cur câtă limbă are el.
De curând, Nelu Pop, care nu mai e chestor, zicea despre zoaiele văr­sate pe hârtie la vremea respectivă urmă­toa­rele: „Eu mi-am asumat cu res­pect și demnitate și decența necesară și asta a fost”. Proastă scuză, proastă for­mulare, prost autor! Pentru că Nelu Pop e și autor de cărți, dacă nu ați
ști­ut, el scriind pagini memorabile de lite­ratură grobiano-fantastică adu­na­te în volumele Dinamo – dragostea mea și Epopeea Câinilor Roșii, care epo­pee, după cum știe toată lumea, s-a încheiat apoteotic înain­te de a înce­pe. Dar asta nu-i o pro­ble­mă pentru fostul milițian; practicând datul apro fund dat al limbilor în cur, Popică ăsta a în­vă­țat că și din rahat se poate face bici.
Mie îmi crește inima în mine de bu­curie când aud că unui maramu­re­șean îi merge bine. Nelu Pop e mara­mu­re­șean și-i merge din ce în ce mai bine. Urmarea firească ar fi să am o inimă dilatată la maxim, ceea ce nu-i tocmai bine. Devenit pensionar, cu o pensie de 4.000 de euro, sumă teribil de mică pentru cât rahat a mâncat omul ăsta în timpul programului de lucru și în afa­ra lui, Nelu Pop s-a angajat, la stat bi­ne­înțeles, mai precis la Transgaz, pe un salariu de 5.500 de euro. „Sunt con­­silier pe probleme vizavi de expe­ri­ența mea de-o viață”, ne spune Popi­că.
Brusc am avut o revelație și am reali­zat de ce l-au angajat ăia la gaz pe fostul chestor. Prin ciclul gimnazial o profesoară ne-a spus că gazele naturale nu au miros și de aia se amestecă cu ceva substanțe, ca să pută gazul și să-i prevină pe oameni, în acest mod dezgustător, în cazul unor scurgeri nedo­rite de gaz. Acuma, Transgazul nu cred că mai dă bani pe mercaptanul ăla urât mirositor. Folosind experiența de viață a lui Nelu Pop îl pun să sufle în țevile de gaz și gata, pute gazul a latrină. Parcă nici nu-ți vine să-ți mai faci cafea...