Mă tot mir / Cărţile agramaţilor

Nu-i de ajuns că nişte infractori care se autointitulează politicieni au distrus codrii frumoasei noastre patrii, acuma şi-au pus în gând să distrugă ce a mai rămas din pădurile seculare şi infractorii care se dau mari ştiuţi în ale fotbalului. Au intrat nişte oameni cu drujbele în copaci numai ca să aibă nişte semianalfabeţi hârtie pentru scris şi publicat cărţi.

Gigi Becali deja s-a pus vârtos la scris cea de a treia carte. Prima a publicat-o în 9.000 de exemplare. Câteva zeci de trunchiuri de arbori seculari s-au dus de-a-mboulea pe cel de-al doilea volum. Trailerele sunt acum încărcate cu buşteni destinaţi producerii hârtiei pentru cel de-al treilea volum. Nu-i aşa mare păcat că grobianul ăsta scrie, da-i mare păcat de păduri!

Un alt jegos, MM Stoica, a scris şi el o carte, ca să nu se simtă singur în această minunată lume a literelor Gigi, omul de la care a supt la greu atâţia ani. În principal bani. Cel mai antipatic din tot lotul ăsta, Cristi Borcea, a auzit el că-i bine să scrii cărţi şi s-a apucat şi el de treaba asta, cu toate că de citit n-a citit una în toată viaţa lui de rahat.

Bârfitorii zic că a fost mai greu până ce Borcea a înţeles că se scrie cu partea mai ascuţită a pixului şi că, foarte important, capacul pixului trebuie scos înainte de a demara dificila operaţiune a scrisului. Odată ce a învăţat aceste lucruri esenţiale, nimic n-o să-l mai oprească pe individul care avea reale dificultăţi în a semna până şi prin punerea degetului pe hârtie să scrie câteva capodopere.

George Copos i-a spart pe toţi, mânca-v-aş banii, scriind în mai puţin de un an cinci cărţi. Asta în vreme ce s-a apucat şi de învăţat lăcătuşerie, vezi Doamne, pentru a putea schimba clanţe la uşă. Sau poate pentru a putea sparge vreun seif, că infractorul îşi schimbă modul de operare, dar năravul ba.

Cel mai mult dezamăgeşte, din nou, Gică Popescu. S-a apucat şi el de scris cărţi. Prima are un titlu de tot căcatul: „Abordări teoretice şi practico metodice ale predării jocului de fotbal în centrele de copii şi juniori din perspectivă interdisciplinară”. Tare, frate, tare!

Înainte vreme, ordinarii ăştia treceau pe lângă librării şi biblioteci ca pe lângă o budă publică rămasă fără femeie de serviciu. În afară de alea de poker, cărţile le-au creat toată viaţa o scârbă egalată doar de scârba pe care le-o provocau intelectualii. Cred, cu sinceritate, că scrierea unei cărţi de către un agramat ar trebui să fie considerată o infracţiune şi pedepsită ca atare.