Lumea minunată a păpușilor Dollme

Se spune că încetăm să fim copii atunci când lucrurile nu ne mai par uluitoare. Când lumea îţi dă senzație de deja vu, când ești rodat de existență, devii adult. Într-o lume care te îndeamnă mereu să „nu fii copil”, puțini mai au curajul să-și păstreze sau să-și urmeze visele din copilărie. Să faci ceea ce-ți doreai atunci, pare, pentru mulți o nebunie. Ș-apoi, într-o lume care promovează succesul, nu valoarea, puțini au curajul să facă ce vor, nu „ce trebuie”.

De fapt, copilăria sau Ziua copilului nu ar trebui să fie doar despre copii. Ci despre maturitatea de a înțelege că cel mai responsabil lucru pe care îl poate face un adult, e să rămână, toată viața, în suflet, un copil. Adică să fie liber, creativ, perseverent cu ceea
ce-și do­rește și, mai ales, fericit. Și da, se poate. Povestea maramu­reșencei Simona Pop demonstrează din plin acest lucru. Iar zâmbetul ei cald și lumina din ochi confirmă că efortul merită din plin.

Simona Pop este la origini maramu­re­şeancă. „Am copilărit o bună parte lângă Baia Mare, în locul meu de suflet, Cărpiniş, iar apoi ne-am mutat cu familia la Cărbunar, unde momentan locuiesc în continuare părinţii mei. Studiile m-au adus în Cluj-Napoca şi am ales să rămân aici, unde alături de soţul meu locuim de mai bine de 16 ani.
Deşi studiile mele nu sunt în domeniul artei, am fost mereu pasionată şi am avut înclinaţii înspre această zonă. Așa se face că după aproape 10 ani de experienţă în domeniul farmaceutic şi vânzări, am ales să plec și să-mi ascult inima... și a fost cea mai bună decizie”.
Povestea Lionbox a început în urmă cu aproximativ doi ani şi jumătate, în octombrie 2015. Atunci, Simona a avut curajul să facă un pas decisiv: să renunțe la „zona de confort”, pentru a-și urma visul: „Am renunțat la locul de muncă sigur și care-mi aducea un venit consi­derabil și constant, în favoarea unei idei. Dorința de a crea și de a face ceva pe cont propriu, de a fi propriul meu stăpân, îmi încolțise în minte de ceva vreme. Multă lume m-a întrebat de ce lut poli­meric şi cum a început povestea Lionbox Handmade Crea­tions? Răspunsul e simplu... din joacă şi pură curiozitate.
La un moment dat am văzut un tutorial despre cum se poate realiza o pereche de cercei din lut şi m-am îndrăgostit iremediabil. Am mers acasă, m-am documentat şi următoarea zi îmi realizam deja prima pereche de cercei. Rezul­tatul a fost pe măsura experienţei, dar fericirea mea era la cote maxime. Nu mă interesa că trandafirii pe care-i făcusem arătau ca şi călcaţi în picioare, pentru mine erau cei mai frumoşi. Și așa a început totul... cu entuziasm și sufletul larg deschis. Lumea mea întotdeauna a fost colorată şi optimistă şi am abilitatea de a vedea lucrurile bune în viaţă. Mi se pare că poţi trece mult mai uşor peste greutăţi, căci ele sunt şi vin inevitabil în viaţa noastră. Am simţit mereu că am de spus ceva şi că mâinile mele vor spune o poveste. Dar trebuie să recunosc, nici prin gând nu mi-a trecut vreodată că voi modela în lut. Îmi plăcea să desenez, să cânt, să pictez, dar pe toate le-am abandonat. Ce nu ştiam, dar am descoperit pe parcurs, este faptul că pot fi un bun autodidact. Tot ce ştiu până în acest moment am învăţat singură, pas cu pas, dedicând ore întregi, zi de zi. Cred că asta se numeşte pasiune, nu-i aşa? :)”

Drumul de la vis la realitate nu a fost ușor, dar a fost plin de entuziasm: „Prima perioadă a fost de acomodare cu lutul. M-am documentat extrem de mult, am învăţat tehnici, am testat şi am învăţat cum să combin nuanţele. În acest moment rareori mai folosesc culorile de bază, însă procesul de învăţare continuă. Asta e frumuseţea lutului, e extrem de versatil şi poţi modela orice. 
În prima jumătate de an am realizat lucruşoare simple, dar m-am încăpă­ţânat de la bun început, şi bine am făcut, să nu apelez la matriţă. Simţeam că trişez şi că nu e hand made. Mai ales acum, că am ochiul format, când văd produse rea­lizate din lut polimeric, îmi dau seama cu uşurinţă care piesă e realizată cu matriţă şi care e exclusiv lucrată manual. De aici şi diferenţa de preţ. Lucrurile făcute de mână trebuie să coste scump pentru că nu este un proces automatizat sau făcut la ştanţă. Pentru a ajunge să modelezi impecabil un produs din lut, fără a lăsa amprentele degetelor, sau impurități pe produs, stau în spate luni de zile de muncă asiduă.
Practic, visul meu a devenit realitate pen­tru că nu m-am oprit. Pentru că am continuat să perseverez şi să acord atenţie detaliilor. Nu mi-am dorit în primul rând să vând, mi-am dorit să creez cu sufletul şi să ofer calitate. Aprecierile au venit imediat după ce am îndeplinit aceste două puncte, extrem de importante din punctul meu de vedere.
Primele două broşe cu păpuşi Dollme
le-am realizat pentru prietenele mele, în urmă cu un an şi jumătate. Pe principiul: ce-ar fi dacă? Şi ce bine că ne adresăm câteodată în viaţă această întrebare :)”.
Simona spune că se inspiră de pretutindeni: „În primul rând de la oamenii care mă înconjoară şi mă susţin. Sunt extrem de atentă la ceea ce oamenii îmi sugerează să creez, dar încerc să îmi păstrez stilul propriu. Tocmai pentru că lutul este atât de versatil şi poţi realiza aproape orice, e bine să alegi o nişă. Nu mi-aş dori ca Lionbox să fie un fel de cutie a Pandorei sau asemănător unui supermarket al zilelor noastre, unde găseşti de toate pentru toţi. Bineînţeles că sunt extrem de curioasă şi îmi doresc să încerc lucruri noi, dar cred ca mai am ceva de spus în zona aceasta a păpuşilor în miniatură”.

Toate produsele Lionbox sunt făcute manual, o muncă foarte migăloasă, care cere multă atenție la detalii. Și foarte mult timp petrecut în atelier. Simona spune că: „Petrec (în atelier, n.red.) mai mult decât ar trebui, dar pentru că fac ceea ce iubesc, nu-mi dau seama cum zboară timpul.  Dincolo de partea de creație, eu mă ocup de tot ce înseamnă relația cu clienții, gestionarea comenzilor, realizarea și prelucrarea pozelor, ambalarea și livrarea produselor.  Soțul meu, Ciprian, mă ajută enorm pe partea de site pe care-l avem acum în lucru și sper ca în următoarea lună să fie deja viabil.
În general lucrez cam 10 ore pe zi. În perioadele aglomerate, de Mărţişor sau Crăciun, lucrez pe proiecte mari şi am avut multe zile în care am stat în atelier până la 14 ore, de luni până duminică. La ultimul proiect am fost ajutată și de soțul meu, am descoperit că facem o echipă foarte bună și am dus la bun sfârşit o comandă de 4000 de mărţişoare realizate pentru o companie din România. El mixa culorile, eu modelam... Și uite așa te vindeci de insomnie pentru aproximativ o lună!”
Dacă la început a fost mai timidă și încerca doar combinații de culori și mo­dela doar floricele sau obiecte de ornament pentru brad, pe parcurs a început să cocheteze cu figurinele 3D și să dea mai multă atenție texturii: „Sunt încă într-o fază de aprofundare și îmi doresc să ofer produse atent lucrate și de foarte bună calitate. De la broșele Dollme, am trecut la căni, asta la sugestia unei doamne foarte dragi mie. Și-a dorit să-i ofere un cadou fiicei sale și așa a venit pe lume prima cană. Nu m-am oprit aici, vocea mea interioară, căci o ascult și pe ea, a zis să încerc să fac și pandantive cu fetițele astea. Astfel încât, în acest moment magazinul meu conține broșe, pandantive și căni cu Dollme. Partea de noutate pe care am adus-o anul acesta, este colecția nou-nouță de căni cu Ursuleți Îndrăgostiți. Setul conține un el și o ea, extrem de gingași și delicați, un cadou inedit de nuntă sau de ce nu, pentru cei care iubesc ursuleții pufoși și vor să-și savureze cafeaua dintr-o astfel de cană specială”.
Activitatea Simonei este extrem de liberă, iar de ceva timp a devenit și mai liberă și creativă, pentru că nu mai lucrează personalizat, dar păstrează câteva principii de bază: „Devenise cumva un stres continuu, nu reușeam să fac față comenzilor și pentru mine e foarte importantă gestionarea relației cu clienţii. Am spus stop personalizărilor în momentul în care am constatat că mare parte din zi o petreceam la calculator și nu la masa de lucru. Ajunsesem să preiau comenzi cu predare după 3 luni și mă rugam să nu mă prindă vreo răceală pentru că se dădea totul peste cap. Am riscat mult făcând acest pas, pentru că publicul din România a fost cumva educat în zona aceasta să comande figurine persona­lizate. Încă mai primesc mesaje de acest gen, dar am învățat să spun nu. Din fericire, există pe piață persoane extrem de talentate care îmbrăţişează modul acesta de lucru, așa încât zona aceasta este acoperită cu vârf și îndesat.
E important să comunic cu publicul căruia mă adresez. Nu vreau să fiu un artizan neînțeles, mult prea prins în lumea mea. Eu cred că trebuie ca noi artizanii să avem această responsabilitate față de cei care vin în contact cu rezulta­tul muncii noastre. După cum am spus, mă dedic 100% acestei pasiuni transformate în business, dar mereu îmi voi găsi timp pentru a discuta cu clienții sau pentru a le mulțumi pentru gândurile bune și comentarii lăsate pe contul de Facebook.
Un alt principiu după care mă ghidez, este acela de a nu face rabat la calitate. Mă străduiesc de fiecare dată să mă autodepășesc și să ofer pe zi ce trece produse îmbunătățite și atenție la detalii. Întotdeauna este loc de mai bine.
Am observat că oamenii adoră texturile și sunt foarte atenți ca produsul per total să le transmită gingășie. Cei mai mulți clienți sunt adulți, cu vârsta peste 28 ani și își achiziționează produsele pentru suflețelul lor, pentru copilul din ei. Pentru că da, produsele mele nu sunt dedicate exclusiv copiilor, ele sunt pentru noi toți, care cândva am fost copii”.

În viitor, Simona își dorește să-și continue visul, cu același entuziasm și bucurie: „Îmi doresc în primul rând să fiu sănătoasă. Această muncă statică este foarte solicitantă pentru mâini și mai ales pentru spate și eu nu mai am 20 de ani. Dar creativitate și curiozitate am. Am câteva idei ce-mi flutură prin cap de ceva vreme, dar le țin încă acolo. Sunt încă într-un stadiu embrionar.
Cel mai mult îmi doresc să reușesc să creez pe măsura cererii, cu alte cuvinte să ajung să asigur un stoc permanent de câteva zeci de produse. Posibil să mai am nevoie de încă două perechi de mâini, dar asta se poate rezolva cu oameni dornici să învețe.
În viitorul imediat apropiat voi lansa site-ul cu vânzare și publicul va putea să-și aleagă în voie ce Dollme dorește, fără a fi presat că altcineva rezervă produsul înaintea lui. Asta îmi doresc pentru moment, sper să reușesc ceea ce mi-am propus.
Până una alta, mă simt o norocoasă și sunt extrem de recunoscătoare că într-un timp atât de scurt am reușit să adun în jurul meu o comunitate așa mare care îmi urmărește activitatea și mă spri­jină neîncetat”.

Ascultând povestea Simonei Pop, îți dai seama că cel mai responsabil lucru pe care îl poate face un adult e să rămână, toată viața, în suflet, un copil. Adică să fie liber, creativ, perseverent cu ceea ce-și dorește și, mai ales, fericit. Și zâmbetul ei cald și lumina din ochi confirmă că se poate. Da, fiți copii!

„Lumea mea întotdeauna a fost colorată şi optimistă şi am abilitatea de a vedea lucrurile bune în viaţă. Mi se pare că poţi trece mult mai uşor peste greutăţi, căci ele sunt şi vin inevitabil în viaţa noastră. Am simţit mereu că am de spus ceva şi că mâinile mele vor spune o poveste…”