Ludescher, „stăpânul” fâșiilor de teren ale statului român

Recent am primit la redacție un caz, în aparență simplu, dar complicat prin cei implicați în mod direct sau de la distanță. Este vorba de un teren care aparține Statului Român și care este disputat de două entități fizice și juridice din municipiu.

De șapte ani se discută, se judecă acest caz fără a se ajunge la un rezultat corect, adevărat, în spiritul și litera legii. De pe margine se pare că veghează celebrul fost viceprimar, Istvan Ludescher, dar și alți români de etnie maghiară. Cazul este unul clasic, un teren al statului este invadat de cineva care îl folosește fără a avea acte legale și fără a plăti taxe și impozite. 

Undeva în Baia Mare este o firmă care are un imobil și o bucată de teren. În vecinătatea acestui teren se află două parcele care sunt ale Statului Român și nu au fost folosite mult timp. În prelungirea acestor parcele se află terenul unei alte familii pe nume Mikola, care are casă și teren. Putem să ne imaginăm un teren sub forma literei L. Latura mai lungă fiind cea în care se află proprietatea familiei Mikola și cele două parcele de teren aflate în dispută de șapte ani. Iar povestea începe în 2010. Cel afectat de situație nu dorește deocamdată să iasă cu numele și firma. Ne-a spus că Ludescher are influență și îi poate crea neplăceri. Vom nota firma cu „CO”, iar proprietarul cu „V.”.
În 2010, domnul V. a identificat un teren care era vecin cu terenul casei și care era în proprietatea Statului român. Omul are o firmă în curtea proprietății și a dorit să extindă cu un metru terenul pentru niște extinderi la firmă. În acest sens, domnul V. a început demersurile pentru a obține actele legale. S-a dus la Consiliul Județean, la Primărie pentru a vedea situația terenului pe care îl dorea.
Băimăreanul are un dosar cu acte, începând cu extrasul CF din care se vede că terenul din care dorea o fâșie pentru realizarea unei extinderi se află pe Statul român. În Certificatul de Urbanism se cerea dovada titlului de proprietate asupra terenului sau, după caz, extrasul de plan cadastral. În concluzie, se cerea clarificarea situației juridice a terenului. Din acest punct încep procesele. Băimăreanul cere în instanță ca Primăria să stabilească cine este proprietarul terenului. Procesul durează până în 2012 când apare sentința definitivă în care se spune că proprietarul este Statul român.

A fost primul prag. Urmează câțiva ani de corespondență cu Primăria. Băimă­reanul mai face un certificat de urba­nism în care i se cere aceleași lucruri ca în 2010, chiar dacă omul avea o sentință definitivă. În final, se hotărăște valorificarea terenului. Băimăreanul a crezut că va putea să își cumpere în mod legal fâșia de teren dorită. Dar lucrurile s-au schimbat peste noapte și în Comisia de Urbanism s-a decis căutarea altor modalități de valorificare a terenului.
Domnul V. solicită din nou CL Baia Mare venirea la fața locului și clarificarea situației juridice a terenului.
Și băimăreanul ne-a explicat de ce au avut loc atât de multe amânări pentru rezolvarea situației. „Dinainte de 1989 acest teren este folosit de o persoană de etnie maghiară și care nu plătește nimic statului. Am aflat de situație după ce mi-am făcut dezmembrarea. Am aflat vecinii și automat situația existentă. De Mikola am aflat în procesul derulat. El nu a putut face dovada proprietății. Terenul este al Statului român. Este în sentința definitivă”, a spus domnul V.

La prima vedere pare încâlcit. Trecând peste proceduri juridice sintetizăm: un băimărean vrea să își extindă proprietatea cu o fâșie de teren de un metru lățime pe un teren care este al Statului român.
În demersurile sale află că terenul este folosit de un vecin al lui, fără acte și fără să plătească ceva. Cel în cauză este maghiar, iar la toate deciziile din dosarul cauzei, cele din Primărie, cel care semnează, în general, este Istvan Ludescher, Mirela Ionce și încă cineva din serviciul de specialitate.
Majoritatea acestora au, într-un fel sau altul, legături cu Ludi sau UDMR. Am putea politiza cazul dar așteptăm ca cei în drept să își facă datoria.
Cert este că domnul V. a tot fost amânat și i s-au cerut fel și fel de acte pe care le-a adus de mai multe ori.
Într-un fel de dispreț al legii, de vreo doi ani vecinul care folosește terenul fără să plătească ceva, și-a ridicat o seră, o construcție de care băimăreanul spune că nu are acte legale și pentru care, evident, nu plătește ceva.
Totul sub mângâierile blajine ale lui Ludi, fie din postura de viceprimar, fie de pe margine, dar cu influență la colegii din aparatul tehnic al Primăriei.
„Terenul este format din două parcele, una de 400 de metri pătrați, și una de 700 de metri pătrați. Eu am cerut cea de 400. În decursul anilor s-a ajuns la licitație. Am aici documentele primite de la Primărie. Eu m-am prezentat la licitație hotărât să ofer cât a cerut administrația. Dar lucrurile sunt din nou ciudate. La ședință, președinte a fost Ludescher a anulat licitația pentru că nu este concurent pe a doua parcelă, deși în actul de licitație scrie la punctul patru că în astfel de situații se poate trece la negociere directă. Nu a dorit și a anulat licitația. Era în 2013. Puteam ușor să pun pe cineva să vină, de formă. Dar am considerat că legea trebuie respectată. Din păcate, după atâția ani am ajuns la concluzia că se dorește prin orice mijloace să se amâne un verdict, iar vecinul meu folosește liniștit un teren pentru care nu plătește nimic.
Toți secretarii Primăriei au știut de caz, Rodica Brad a știut, dar nu au făcut nimic. Cred că este influența lui Lude­scher”, a spus băimăreanul nemulțumit.

Dar povestea continuă. Domnul V. a fost în audiență la primar și i-a explicat situația. Acesta a dispus celor din aparatul tehnic și de specialitate să vadă și să fie rezolvată situația în mod legal. Dar nu s-a făcut nimic. În mod legal ar fi trebuit reluarea licitației după 30 de zile. Nu a fost făcută! Băimăreanul face o nouă solicitare către administrația Băii Mari. „Am întrebat dacă Primăria este inte­resată în vânzarea sau concesionarea terenului care este necesar extinderii firmei. Am vrut să știu ce fac în conti­nuare. Dar a fost un «Nu»”, a spus domnul V.
În procesul verbal de ședință am văzut semnăturile, a lui Ludescher, iar printre membri apare și Marinel Rob, interimarul de acum.
La fiecare solicitare, băimăreanul a menționat că cele două parcele de teren sunt folosite în mod abuziv de o familie care nu plătește niciun impozit, nicio taxă. Din 2014 și până în 2016 mai au loc câteva episoade de corespondență. Un fel de dialog al surzilor în care băimăreanul cerea o chestiune concretă, iar administrația a prelungit o situație care, din punctul de vedere al domnului V., este nelegală.
În 2016 primește un alt fel de amânare. I se spune că nu sunt înscrise categoriile de folosință a terenului. A făcut o nouă solicitare, iar în 2017, prin semnătura lui Marinel Rob, se încep din nou clarificările unei situații clarificate. O clarificare a clarificării. Se pare că Lu­descher este stăpânul „inelelor” din Pri­mărie. Domnul V. ne-a spus că probabil cei care îl tot amână se gândesc că va re­nunța, iar cel ce folosește terenul fără a plăti ceva se va bucura în continuare și liniște de el.
Băimăreanul nu renunță și se gândește să îi dea în judecată deoarece obstruc­ționează dezvoltarea unei firme și depu­nerea unor proiecte pentru finanțare.           

„Dinainte de 1989 acest teren este folosit de o persoană de etnie maghiară și care nu plătește nimic statului. Am aflat de situație după ce mi-am făcut dezmembrarea. Am aflat vecinii și automat situația existentă. De Mikola am aflat în procesul derulat. El nu a putut face dovada proprietății. Terenul este al Statului român. Este în sentința definitivă”.