Klaus Iohannis la inaugurarea Casei Memoriale „Gheorghe Pop de Băsești”

La sfârșitul săptămânii trecute, în Maramureș a fost anunțată o vizită prezidențială. Klaus Iohannis, la invitația Consiliului Județean și a primăriei Băsești, va participa la inaugurarea Casei Memoriale „Gheorghe Pop de Băsești” din localitatea maramureșeană Băsești.

Casa Memorială a fost reabilitată, iar în vara acestui an lucrările au fost finalizate după mai bine de doi ani de lucrări asidue. Președintele României a acceptat invitația din nord cu simpatie pentru memoria celui care a fost Gheorghe Pop de Băsești, unul dintre cei mai importanți politicieni care au luptat pentru Marea Unire.
Conform programului vizitei pre­șe­dintelui, acesta va merge la Băsești unde va avea loc inaugurarea Casei Memoriale cu participarea unui număr mic de invitați. Vor fi circa 30 de politicieni, specialiști, din administrație. Se vor purta măști și se va păstra dis­tanța fizică cerută de regle­men­tările sanitare ale momentului.
Președintele Klaus Iohannis va avea o serie de întâlniri în Baia Mare cu lideri politici și cei din Consiliul Județean condus de Ionel Bogdan.
Pentru Băsești este o zi istorică, așa după cum notează Ionel Mesa­roș, cel care se ocupă, pe rețelele de socializare, de pagina dedicată Casei Memoriale „Gheorghe Pop de Băsești”.
Amenajată în conacul construit în perioada 1885-1890, reședința familiei Președintelui Marii Adu­nări Naționale de la Alba Iulia, Gheorghe Pop de Băsești, Casa Memorială „Gheorghe Pop de Băsești” este o bijuterie arhi­tec­turală care are o simbolistică deo­sebită în sufletul românilor. A beneficiat de finanțare guverna­mentală de 2,6 milioane de lei pentru consolidare și reabilitare, ca monument istoric de importanță națională.
Casa lui Gheorghe Pop de Băsești a fost timp de trei decenii un punct de referință și de întâlnire a multor personalități, cum ar fi: Vasile Lucaciu, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Ion Rațiu, Nicolae Iorga, Nicolae Filipescu, Iosif Vulcan, Vasile Braniște și Teodor Mihali etc.
Până în 1940, casa a fost locuită de fiica sa, Elena Pop Longin, îm­preună soțul ei, Francisc Hossu Longin. Naționalizată în anul 1948, a servit ca sediu C.A.P. și magazie de cereale.

La 1 februarie 1976 a fost inaugurat Muzeul Memorial „Gheorghe Pop de Băsești”, în casa ce a aparținut tribunului Marii Uniri.
Datorită lui Gheorghe Pop, Bă­seştiul a devenit centrul spiritual al Maramureșului, dar, tot din cauza lui, în perioada comunismului, comuna era cât pe ce să dispară de pe hartă, în 1967, pentru ca nimic să nu mai aducă în conștiința viitorimii despre luptele și idealurile acestui nobil și generos om, ce s-a contopit afectiv cu năzuințele consătenilor și al Neamului Românesc. Lui Gheorghe Pop i s-au pus trei capete de acuzare: că era moşier, catolic şi preşedinte al Partidului Naţional Român. Pentru asta s-a încercat să fie scos din istorie, deşi a fost preşedintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Comuniştii nu s-au mulţumit însă cu atât, au încercat să schimbe numele localităţii în Livada, dar oamenii n-au acceptat schimbarea. Comuniștii au stabilit inclusiv ziua când să înceapă demolarea casei lui „Badea Gheorghe”. Prin inter­venţia lui Dumitru Pop, marele folclorist originar din Băsești, s-a reuşit salvarea casei şi transformarea ei în Muzeu Etnografic al Zonei Codru.
În acest moment, Casa Memorială renovată și consolidată repune memoria marelui om politic acolo unde îi este locul.

Gheorghe Pop de Băsești s-a născut la 1 august 1835 în satul Băseşti, din plasa Cehu Silvaniei (Sălaj), actualmente județul Mara­mureș, sat situat la poalele Codrului, din părinţii Petru Pop de Băseşti şi Susana Pop de Turţi, judeţul Satu Mare, ambii părinţi de viţă nobilă. La 1860 se căsătoreşte cu Maria Loşonţi, căsătorie bine­cuvântată cu două fete: Maria Ca­rolina (alintată „Linuca cea dragă”) care, din nefericire, după un an, se stinge din viaţă, şi Elena Gheorghina care, prin căsătorie, a devenit Elena Hossu Longin, o familie venerabilă de mari patrioţi. Mai reamintim că Gheorghe Pop de Băseşti a fost un apărător fervent şi un susţinător al şcolii româneşti. El a iniţiat şi organizat, la Băseşti, în 1870, o consfătuire pregătitoare în vederea constituirii unei Asociaţii care să apere interesele învăţământului românesc şi a slujitorilor săi faţă de politicile tot mai agresive pe care le promovau guvernele de la Budapesta. Astfel, la 10 septembrie 1871, în adunarea ţinută la Şimleu Silvaniei, ia fiinţă Reuniunea Învăţătorilor Români Sălăjeni (RIRS), asociaţie profe­sio­nală. Cu această ocazie, Gheor­ghe Pop de Băseşti şi Andrei Cos­ma au fost aleşi preşedinţi de onoare.
Gheorghe Pop de Băseşti intră în politică şi candidează în Cercul electoral Cehu Silvaniei, obţinând trei mandate consecutive: 1872, 1875 şi 1878. Pentru cel de-al treilea mandat, în Dieta de la Budapesta, s-a dat o luptă aprigă, deoarece grupul de parlamentari români era tot mai restrâns. În ca­litatea sa de deputat a reprezentat cu mare cinste şi curaj interesele sălăjenilor, precum şi ale tuturor românilor din Transilvania. El intervine în Parlament şi afirmă: „Pentru Irlanda statului maghiar, care este Transilvania neno­ro­cită!… noi stăruim pe aceste pla­iuri mai bine de două mii de ani. Toate durerile şi toate nădejdile ne leagă de pământul pe care trăim”.
În anul 1879, Gheorghe Pop de Băseşti ia atitudine faţă de noua Lege şcolară Trefort, care preve­dea introducerea obligatorie a limbii maghiare în şcolile poporale şi confesionale. El consideră că Legea aceasta este un adevărat pericol pentru învăţământul românesc. Cu privire la această Lege, el afirmă în Parlament: „Proiectul de Lege în discuţie e cea mai cum­plită năpastă ce poate veni asupra ţării… Cucuta veninoasă a zavis­tiei şi a neînţelegerilor semănate de această lege, la însăşi temelia ţării, va duce la nimicirea ei”.
La 12-14 mai 1871 se convoacă, la Sibiu, memorabila Conferinţă generală a reprezentanţilor alegă­torilor români din Banat şi Ungaria, care consfinţeşte actul de naştere a Partidului Naţional Ro­mân care adoptă un Program în nouă puncte, privind lupta pentru interesele românilor. În iunie 1881, Gheorghe Pop de Băseşti candidează pentru un nou mandat la Cehu Silvaniei. De această dată guvernanţii maghiari au plănuit din timp să împiedice cu orice preţ alegerea sa în Dieta de la Budapesta.
În perioada imediat următoare, din iniţiativa fiicei sale, Elena Pop,
s-a înfiinţat Reuniunea Femeilor Române Sălăjene (RFRS), ocazie cu care Gheorghe Pop de Băseşti a fost ales membru fondator. Tot la Băseşti, în 1908, ia fiinţă o filială a ASTREI din Sibiu, astfel că Băseştiul devine cu adevărat un centru de spiritualitate şi de luptă politică a românilor din zona Codrului şi Sălajului.
„Badea George”, cum i-a zis Nicolae Iorga, era sufletul şi amfitrionul tuturor activităţilor acestor asociaţii şi cu marea sa generozitate şi dragoste le oferea ajutoarele necesare.
În anul 1892, în urma Conferinţei P.N.R., noua conducere avându-i în frunte pe Ion Raţiu, preşedinte, şi Gheorghe Pop de Băseşti, vicepreşedinte, hotărăşte formarea unui grup de lucru pentru redac­tarea Memorandumului şi înain­tarea lui la Curtea de la Viena, misiune în sarcina lui Gheorghe Pop de Băseşti. Delegaţia n-a fost primită la Împărat, iar în august 1919, când trupele române au ocupat Budapesta, plicul cu Memorandumul a fost găsit nedesfăcut. Instanţele de judecată ale vremii
i-au condamnat pe Memorandişti, printre care, Gheorghe Pop de Băseşti a primit un an de închisoare de stat, în Ungaria. În timpul procesului, în faţa Instanţei de judecată, Gheorghe Pop de Băseşti a dat dovadă de mare curaj şi patriotism. El a afirmat răspicat: „Ceea ce se discută aici, domnilor, este însăşi existenţa poporului român”… „Existenţa unui popor nu se discută, se afirmă”… „De aceea nu mai suntem aici acuzaţi, suntem acuzatori”.
După moartea preşedintelui martir, Ion Raţiu, din 7 decembrie 1902, Gheorghe Pop de Băseşti preia conducerea P.N.R., în calitate de vicepreşedinte, iar din 1905 devine preşedinte, până la împlinirea marelui său vis – Marea Unire din 1918.

În 1905, Gheorghe Pop se hotă­răşte să reintre în viaţa politică şi candidează pentru un nou mandat la Cehu Silvaniei. Hoardele de bătăuşi unguri, veniţi şi din alte localităţi, s-au năpustit asupra românilor alegători şi a candidatului lor, bătându-i cu sălbăticie, zădărnicind alegerea deputatului român.
La 12 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central al PNR, convoacă Marea Adunare Naţio­nală în Cetatea Unirii Alba Iulia, pe ziua de 1 Decembrie 1918. La Adunarea Naţională, Gheorghe Pop de Băseşti a fost declarat şi ales preşedinte. Octogenarul Pre­şedinte, cu emoţie şi lacrimi de bucurie în ochi, deschide Marea Adunare Naţională rostind: „Am venit chiar şi dacă această cale
m-ar costa viaţa, căci de-acum, pentru mine, nu mai rămâne alta decât să zic şi eu cu dreptul Simion din Scriptură: «Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău în pace»… că mi-am văzut visul cu ochii!”.

Obosit de-atâta zbatere pentru cauza neamului său şi sub povara celor peste 83 de ani pe care îi avea, căzând la grea suferinţă, Gheorghe Pop de Băseşti se va stinge ca o sfântă lumânare, tre­când în eternitate la 23 februarie 1919, în dragul său Conac de la Băseşti.

Aceste note şi date sunt de la Bi­blioteca Judeţeană „Petre Dulfu”. Gheorghe Pop de Băseşti a fost o veritabilă icoană pentru Ardeal, pentru România Mare, România dodoloaţă ce a fost şi nu mai este.