Jenant, mișeilor! / Zgârciți și risipitori

Am urmărit-o mult timp. Vine zi de zi și așteaptă, lângă un cântar vechi și trei perechi de ciorapi înșirați pe o pungă de plastic. Pe chipul palid, brăzdat de riduri, în care pare că lacrimile au săpat „șanțuri adânci”, doar ochii par vii. De câte ori văd că cineva cumpără o pereche de ciorapi de la ea, mă gândesc la cuvintele unui duhovnic contemporan, care ne îndemna să învelim pomana pe care o dăm, în demnitate.
Bătrânica nu cerșește, mâinile ei, în loc să stea întinse, mânuiesc andrele. Iar chipul ei, ce poartă amprentele vremii, pare o icoană a demnității.
Într-o zi, la bătrânica mea s-a oprit o doamnă bine îmbrăcată. A cercetat ciorapii și a spus imperativ: „Ori îmi dai două perechi la 10 lei, ori nu cumpăr deloc”. Bătrâna, demonstrând încă o dată că are suflet nobil, nu a negociat, nici măcar nu a răspuns, i-a întins doar ciorapii. Femeia bine îmbrăcată a zâmbit cu satisfacție, deh, a economisit doi lei, apoi s-a așezat la o terasă. Când chelnerul i-a adus cafeaua, a tot plătit-o, menționând cu satisfacție: „Păstrează restul”.  Deh, făcuse deja două „fapte bune”. Urmărind scena, nu știu de ce, mi-a venit în minte îndemnul lui Nicolae Steinhardt: „Fiți risipitori cu cele mari”.
Poate din comunism sau din gene­tică, nu știu, dar noi, românii, avem mereu ten­dința, sau poate frustrarea, de a ne da mari cu cei pe care-i considerăm mai mici: negociem la piață, cu țăranii, dar lăsăm în restaurant bacșișuri de sute de lei; lăsăm să treacă un amărât neajutat, scuzându-ne că noi ne dedicăm sco­purilor mărețe și că gesturile noastre de ge­nerozitate merită un subiect pe măsura ego-ului nostru; ne plângem mereu de vremuri, societate și civilizație, dar uităm că principala caracteristică a unui OM e omenia.
Cumva, noi, românii, am devenit zgâr­ciți cu „cele mari”. Cuvinte ca patriotism, onoare, simț civic, bună­tate ni se par de­suete. Le negociem la sânge, ca și doamna cu ciorapii, preferând, cu generozitate, sloganurile sterile: europenism, toleranță etc.
Pe mine, tot Nicolae Steinhardt și bă­trâna cu ciorapi m-au dumirit: nu, nu ni se cere să fim buni, curajoși, cu spirit civic într-un moment x, în care în stil hollywoodian vor cădea artificii și ne vor face galerie mii de oameni, iar un avion va scrie pe cer numele nostru. Nu! Dumnezeu, morala, bunul simț și omenia ne cer să fim buni și curajoși acum și în orice moment și, mai ales, în fața oricui.