Jenant, mișeilor! / Vrednicie și vremuri

Se spune că Dumnezeu, în dreptatea lui, dă fiecărui om virtuțile de care are nevoie ca să-și împlinească menirea. La fel, cred că Bunul Dumnezeu îi dă fiecărui popor oamenii pe care împlinirea rosturilor vremii îi cere. Poate că, tocmai de aceea, generația Unirii a fost formată din oameni care aveau devotamentul, patriotismul și morala în sânge. Așa cum spunea Iuliu Maniu în timpul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia: „Vrednicia naţională se judecă după înţelepciunea, cumin­ţenia şi înălţarea sufletească cu care se aduc hotărâri chemate să croiască soarta noastră”. Generația de politicieni de astăzi nu e vrednică nu de în­făp­tuirea vreunui deziderat națio­nal, ci de sărbătorirea lui.
Generației de politicieni de atunci, vremurile i-au impus sacrificii enorme, mulți dintre ei au trăit calvarul închisorilor și au murit în temnițe. Celor de acum nu li se cere să pună mâna pe arme, nici să-și riște viața și nici măcar să-și sacrifice timpul liber. Li se cere un lucru simplu: să-și facă treaba. Iar în anul Centenar, datoria cea mai importantă a guvernanților ar trebui să fie marcarea unui secol de la Marea Unire. Or, iată că, în cetatea Unirii nu s-a reușit ridicarea unui monument, iar în mijlocul orașului, unde ar fi trebuit amplasat, tronează o groapă, în casele făuritorilor de Unire plouă, iar strategia pentru Centenar și pro­iectele care urmează să fie finanțate se tot amână. Doamne, Dumnezeule, oare noi nu mai avem azi nicio menire în istorie, de ne-am pricopsit cu asemenea oameni la conducerea țării?