Jenant, mişeilor! Trei soluții

„Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţionar - şi nu e nea­părat nevoie să fie un lagăr, o temniţă ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului - există soluţia (mis­tică) a credinţei. Despre aceasta nu va fi vorba în cele ce ur­mează, ea fiind consecinţa harului prin esenţă selectiv.
Cele trei soluţii la care ne referim sunt strict lumeşti, au caracter practic şi se înfăţişează ca accesibile orişicui. Soluţia întîi: a lui Soljeniţîn. Soluţia a doua: a lui Alexandru Zinoviev. Soluţia a treia: a lui Winston Churchill şi Vladirair Bukovski.
Tustrele soluţii sunt certe şi fără greş.
Altele pentru a ieşi dintr-o situaţie-limită, dintr-un univers concentraţionar, din mrejele unui proces kafkian, dintr-un joc de tip domino, labirint sau cameră
de anchetă, din teamă şi panică, din orice cursă de şoareci, din orice coşmar fenomenal nu ştiu să existe. Numai acestea trei. Însă oricare din ele e bună,
suficientă şi izbăvitoare.
Luaţi aminte: Soljeniţîn, Zino­viev, Churchill, Bukovski. Moar­­tea consimţită, asumată, anticipată, provocată; nepăsarea şi obrăznicia; vitejia însoţită de o veselie turbată. Liberi sunteţi să alegeţi. Dar se cuvine să vă daţi seama că - lumeşte, ome­neşte vorbind - altă cale de a înfrunta cercul de fier - care-i în bună parte şi de cretă (vezi «Starea de asediu» a lui Camus: temeiul dictaturii e o fantasmă: frica) - e foarte îndoielnic să găsiţi.
Veţi protesta, poate, consi­derînd că soluţiile subînţeleg o formă de viaţă echivalentă cu moartea, ori mai rea ca moartea ori implicînd riscul morţii fi­zice. În orice clipă. Asta aşa este. Vă miraţi? Pentru că nu l-aţi citit pe Igor Safarevici, pentru că încă nu aţi aflat că tota­litarismul nu e atît închegarea unei teorii economice, biologice ori sociale cît mai ales manifes­tarea unei atracţii pentru moarte. Iar secretul celor ce nu se pot încadra în hăul totalitar e simplu: ei iubesc viaţa, nu moartea.
Moartea, însă, cine, Singur, a învins-o? Cel ce cu moartea o a călcat”.
(Nicolae Steinhardt)