Jenant, mișeilor! / Prea mici, prea idioţi, prea ca la ţară

În 1923, Goga îşi încheia discursul ţinut la Băseşti, despre „badea George”, „omul care a dat numai şi n-a cerut nimănui nimic”, astfel: „E un capitol de istorie națională în cripta de la Băsești. Epigoni ai țării mele, duceți-vă la ea să învățați dra­gostea de neam...”. Dacă atunci, toţi oamenii politici ai ţării au trecut pe la Băseşti, astăzi nu mai trece nimeni.
La cripta lui George Pop nu sunt serbări, nici rost de capital electoral sau de afaceri bănoase. Şi dacă ar merge, sunt convinsă că niciunul dintre ei, oamenii politici decidenţi de azi nu şi-ar cere iertare pentru modul în care şi-au bătut joc de ţară şi de ideea de Neam.
Modul în care reacţionăm de fiecare dată când ne sunt încălcate drepturi, modul jalnic în care România a gestionat problema şcolilor cu predare în limba română din Ucraina şi ruşinoasa noastră tentativă de a pre­găti Centenarul Unirii arată măsura morală minusculă a generaţiei po­litice de azi. Să nu poţi avea o poziţie fermă într-o problemă vitală, să nu fii în stare să te lupţi pentru drepturile românilor din ţară şi din afară, să nu fii capabil să renovezi trei case memoriale dintr-un judeţ, să pui ca priorităţi la proiectele culturale finanţate din bani publici în anul Centenarului „contribuţia minorită­ţilor naţionale la construirea Ro­mâniei de la 1916 până astăzi” în­seamnă să fii ori analfabet funcţio­nal, ori nesimţit, ori trădător de neam.
Cum o fi ajuns România lui „badea George”, Maniu, Lucaciu, Ilie Lazăr şi alţii să fie condusă de nişte politicieni mai antiromâni decât duşmanii neamului de atunci? A, da, prin votul unor oameni care, la fel, n-au fost ni­ciodată la Băseşti şi consideră „dra­gostea de Neam” o prostie desuetă.

Dacă „badea George” ar putea vorbi din nou la Alba Iulia, l-ar parafraza pe Ţuţea, cu celebra replică spusă la nervi: „am suferit pentru un popor de idioţi”.