• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 17 Octombrie 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 12 Aprilie , 2019

Jenant, mişeilor! Pilda „strâmbului” Lazăr și a „bogatului milostiv” Iohannis

L-am văzut pe Augustin Lazăr, în urmă cu doi-trei ani, la un simpozion legat de rezistența anticomunistă. M-a mirat faptul că se situa, ideologic, în aceeași tabără cu cei câțiva deținuți politici prezenți la eveniment și m-a uluit fermitatea discursului său anticomunist și modul în care el, fost procuror comunist și fostă parte a sistemului represiv, condamna, radical, comunismul. Mi s-a părut extrem de ipocrită poziția lui de atunci. Dacă ar fi vorbit despre presiunile făcute asupra lui, l-aș fi crezut; dacă ar fi explicat, cu regret, că a fost nevoit să facă unele abuzuri, argumentându-și slăbiciunile, aș fi încercat să-l înțe­leg; dar ușurința cu care trecea peste trecutul lui și se situa, oportunist, în tabără democratică, m-a scârbit și revoltat deopotrivă.
M-am întrebat, încă de atunci, cum de președintele Iohannis, care și-a făcut din anticomunism un stindard, și Dacian Cioloș, care acum, alături de colegii lui încearcă condamnarea comunismului și interzicerea lui prin lege, au numit în funcția de procuror general un om cu „schelete în dulap”.

Nu sunt de acord nici cu cei care îl consideră pe Augustin Lazăr drept un al doilea Vișinescu, dar nici cu cei care argumentează că „n-avea încotro”. Avea. Aplicând raționamen­tul simplu, țărănesc, și atunci și acum: dacă nu voia să se asocieze cu acel regim represiv și totalitar, să fie pus în situația de a cere condamnarea unor nevinovați, putea să se facă jurist sau orice altceva. Și, mai ales, dacă a ales altfel atunci, trebuie să aleagă altfel și acum. Nu era nevoie de măsuri radicale, dar putea cel puțin să nu accepte cea mai înaltă funcție din Ministerul Public. Pentru că, iată, acest lucru îl face vulnerabil, șantajabil și necredibil.

Ca și cum această comedie de prost-gust nu era suficientă, săptămâna trecută, „în­tâm­plător”, acum, după 30 de ani de așteptare, procurorul general a anun­țat personal trimiterea în instanță a Dosarului Revoluției, încercând să pară din nou un salvator și un apă­rător al democrației. Nu mai contează că numărul inculpaților e ridicol, că numărul victimelor și intervalul de timp sunt „ciuntate”. Nu, „anticomu­niștii” au sacrificat cel mai important dosar postdecembrist și istoria țării, pentru a-și proba propriul lor „anticomunism”. Deh, metehnele comuniste rămân, indiferent de de­cla­rații, diplome și „roluri”. Ca în Pilda săra­cului Lazăr, între ei și noi e o pră­pastie uriașă. Lazăr nu poate fi niciodată anticomunist nu pentru că a fost comunist, ci pentru că n-a avut niciodată onoarea generației lui Gavrilă Ogoranu, Bartolomeu Anania, Marcel Petrișor, Tache Rodas etc. Dacă ar fi avut-o, ar fi tăcut.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.