Jenant, mișeilor! / O Catedrală pentru Centenar

Anul Centenar se apropie de final și, de de­parte, mi se pare că singurul proiect națio­nal care va vorbi peste alt secol despre anul 2018 este Catedrala Mântuirii Neamului. Însă, cu cât ne apropiem de data inaugurării – 25 noiembrie 2018 - cu atât există tot mai mulți critici și tot mai mulți spectatori care nu se întreabă retoric de ce nu s-a făcut și altceva semnificativ în afară de Catedrală, ci, culmea, de ce se cons­truiește Catedrala?
Știu că, de obicei, astfel de polemici sunt din start sortite eșecului. N-ai cum să-i explici unui om sau unui popor că, așa cum are nevoie de hrană pentru a ajunge ziua de mâine, tot așa are nevoie de cult și cultură pentru a ajunge deceniul sau secolul ur­mător și că vorbim de două planuri diferite.
A compara efemerul cu eternitatea e ca și cum ai pune un părinte să aleagă între a-i oferi mâncare sau educație copilului său, deși e logic că el are nevoie de amândouă.

Românii uită prea mult și prea repede. Astăzi nu mai e interesat aproape nimeni de modul în care a fost construită Catedrala de la Alba Iulia de exemplu, și de ce s-ar fi putut face în acel timp cu banii respectivi. Știm însă cu toții că e un simbol al Unității de Neam, o vizităm și ne mândrim cu ea. Ca și cu celelalte monumente naționale. Culmea, nu ne gândim, peste ani, ce monumente vom lăsa noi în urmă. Președintele Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, spunea într-un interviu recent: „Cons­truirea Catedralei Naționale a reprezentat pentru fiecare popor ortodox o piatră de în­cercare unică, după care observatorii ex­terni au măsurat trăinicia credinței, forța sa, prestigiul acelui popor. (...) Aproape toate marile personalități religioase și mirene ale românilor s-au gândit la o catedrală națio­nală și au susținut proiecte în acest sens, de la principele și apoi Regele Carol I (1866-1914), Regele Ferdinand I (1914-1927), generalul Ioan Em. Florescu și Constantin Istrate până la Patriarhul Miron Cristea și prim-ministrul Ion I. C. Brătianu. Dintre oamenii de cultură îi amintim pe Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ioan Slavici, Petre Antonescu, alături de mulți alții. (...) Eu cred că planul Domnului a fost acesta: să izbutim marea lucrare în Anul Centena­rului Marii Uniri, ca să putem, peste alte centenare de la înfăptuirea actului sublim din 1918, să dovedim vrednicia unui popor creștin situat la Dunăre și în Carpați. Noi, românii, suntem nărăviți să ne autofla­ge­lăm și să ne nimicnicim singuri, dar Domnul nu ne lasă, atunci când se cuvine să fie așa, să ne pierdem cumpătul și ne conduce și spre gesturi de glorie”.

Nu știm ce va hotărî Bunul Dumnezeu la judecata Neamului, dar cel puțin în istorie, această catedrală va ajuta la „mântuirea” și eternizarea neamului românesc.