Jenant, mişeilor! / Milă şi silă

Le-am pus în titlu pe amândouă, şi mila şi sila, pentru că nu ştiu pe care o simt mai intens după tot spectacolul scabros al oamenilor care uită cine au fost şi cine sunt. Prima pe listă a fost senatoarea Cristiana Anghel, pe care, în vremea când apărea încercănată la TV şi protesta prin greva foamei pentru lucrurile în care crede, o admiram. Numai că, vocea ei stinsă de atunci a devenit acum stridentă, atotştiutoare şi autoritară.

După ce în 2009 i-a certat straşnic pe românii din Transilvania şi din diaspora că votează altfel decât vrea ea, acum învăţătoarea devenită senator ar vrea să pedepsească insulta şi calomnia. Şi cică, dacă cineva o face proastă, să demonstreze că e aşa, altfel să plătească.

La întrebarea unui reporter: „faptul că dumneavoastră l-aţi făcut prost pe acel cioban care protesta e insultă?”, a răspuns senină şi sigură pe ea: „nu era cioban”.

Cireaşa de pe tort a fost însă discursul torţionarului Vişinescu. După ce, cu două secunde înainte de a intra în sala de judecată a spus ferm că nu-i pare rău pentru nimic din ce a făcut, în faţa judecătorilor s-a apucat de plâns şi a cerşit milă: „Vă rog să mă lăsaţi să mor. Am fost o slugă până să fiu militar”.

Mă gândeam ce diferenţă între atitudinea oamenilor pe care Vişinescu i-a omorât în bătaie, foşti deţinuţi politici şi torţionar. Primii îşi acceptau demn osânda, ştiind că, pentru a da lumină, lumânarea trebuie să se sacrifice pe sine, iar înainte de moarte, spuneau zâmbind: „să nu ne răzbunaţi!”.