Jenant, mişeilor! Hotărât. Cât de aproape?

Nici nu li s-a dres bine vocea celor care contestau necesitatea organi­zării referendumului pentru familie, pe motiv de inutilitate, risipă de bani și propagandă politică, că România urcă din nou, încet dar sigur, „Golgota unui nou referendum”. De această dată, mult mai heirupist, mult mai inutil, la fel de risipitor economic, dar foarte pro­fitabil din punct de vedere politic. Nimeni însă nu-și mai dă ochii peste cap, nimeni nu țipă și nu-și pune poalele-n cap. Deh, demagogia a prins, și românii sunt con­vinși că vor stârpi corupția cu un referendum.
Președintele Iohannis a anunțat că e „aproape hotărât” să organizeze un scrutin odată cu alegerile europarlamentare. Iar ONG-urile au sărit cu propuneri bune, axiomatice și… profund inutile constituțional. Numai că, evident, nu finalitatea contează, ci captarea electoratului și îndrumarea lui fluid, spre anumite formațiuni politice la votul din mai. Dar, dacă tot a modificat Parlamentul legea și îi permite pre­ședintelui să pună orice întrebare vrea la referendum, iar importantă nu e întrebarea, nici rezultatul, ci emoția pe care o va stârni referendumul, profitând de „aproape hotă­rârea” președintelui, m-am gândit să-i propun câteva teme: „Sunteți de acord ca soarele să răsară, apa să curgă, adevărul să triumfe, răii să fie pedepsiți și cei buni răsplătiți?”, „Sunteți de acord ca România să fie localizată pe cursul inferior al Du­nării, la nord de peninsula Balca­nică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre?”, „Sunteți de acord ca melodioasa zicală «ăștia o bo­lun­zât” să devină slogan național?” și, bineînțeles, „Sunteți de acord că politicienii români ne consideră foarte-foarte proști?”. Răspunsul va fi hotărât și aproape.