Jenant, mișeilor! / Dor de ÎPS Justinian

„Regret profund că tot ce gândesc și tot ce vorbesc cu oamenii nu poate fi înregistrat. Pentru că rămân atâtea lucruri nespuse, neexprimate, iar acestea sunt cele mai prețioase, importante și frumoase.
Dar mă mângâi cu gândul și mă îns­păimânt de multe ori, că toate cele neexprimate sunt știute de Dumnezeu și de toate puterile sfinte, care se află prezente în jurul lui Dumnezeu. Pentru că acolo, în fața lui Dumnezeu, în jurul lui Dum­ne­zeu se face un sobor care transmite permanent toate planurile lui Dumnezeu, toate poruncile lui Dumne­zeu, toate dorințele și vrerile Domnului și Stă­pânului.
Dumnezeu nu stă niciodată izolat, iar în jurul lui niciodată nu-i pustiu. Acest lucru este greu să-l înțelegem noi: nimic nu rămâne neștiut, necunoscut de Stă­pânul, de Cel ce Este veșnic, atotprezent și atotștiutor. Acest lucru ne înspăimântă și recunosc faptul că mă depășește, cum este depășită toată creatura care nu este în stare să pătrundă în tainele lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu, numai cele trei persoane din care este format Dumnezeu, numai Dumnezeiasca Trei­me cunoaște Taina lui Dumnezeu.
Când scriu aceste cuvinte știu că Dumnezeu știe ce fac, ce gândesc, și mă minunez și mă cutremur. În același timp, sunt fericit că Cel necuprins m-a învrednicit – pe mine, un netrebnic – să reflectez la minunatele și sfintele Taine, la micile taine care ne înconjoară.
Pentru toate îl preamăresc pe Dumnezeu și cer cu toată ființa mea să binecuvânteze și să ne ierte neputințele, nevredniciile pe care le avem!”- din caietele ÎPS Justinian.