Jenant mișeilor! Avem țară dar n-avem plan

Calea cea mai sigură de a eșua este să nu ai niciun plan. Și noi, românii, n-avem de o bună bucată de vreme niciun plan de țară, niciun obiectiv major. Niciodată în istorie România nu a fost atât de lipsită de pers­pec­tivă ca și astăzi. Ne lipsește vi­ziunea, pentru că ne lipsesc vizionarii. Problema așa-zișilor lideri politici de astăzi este că sunt doar oameni politici, nu și lideri. Nu pot vedea dincolo de sfârșitul mandatului lor. Și dincolo de câștigul lor electoral. Să majorezi pensii, să faci drumuri, să construiești ceva, indiferent cât de măreț ar fi, nu e plan de țară. Sunt obiective de bun-simț, necesare, vitale chiar, dar în niciun caz nu fac parte dintr-un plan de țară. Plan a fost de exemplu Unirea de la 1918, pregătită de o generație de poli­ticieni înțelepți și curajoși. Astăzi, politicienii noștri con­fundă planurile, asemeni părin­telui care crede că dacă îi dă mâncare și haine copilului îi va asigura un viitor. Nu înțeleg că asigurarea nevoilor de bază: hrană, haine, locuință în cazul copilului, servicii de bază, civilizate, în cazul cetățeanului, sunt chestiuni normale, fac parte din fișa postului, trebuie să le îndeplinești, dar nu trebuie să aștepți laude și osanale pentru ele, nu vei rămâne în istorie și nici nu vei scrie istorie. Dife­rența o face altceva, viziunea pentru viitor. În cazul părin­telui, modul în care îți educi copilul, în care îl pregătești pentru viața pe care o are în față. În cazul politicienilor, modul în care gândești dezvoltarea și viitorul țării, dar pentru asta trebuie să fii capabil să proiectezi acel viitor, să creionezi un plan, să intuiești unde ar putea ajunge țara ta. Ceea ce, evident, nu e cazul la noi. De aceea eșuăm constant.