• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 28 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Marţi , 23 Octombrie , 2012

Istoria unei dezvoltări de succes

Încă de la prima alegere în funcţia de primar, în 1992, Vasile Boitor a folosit un principiu corect şi onest: nu a promis decât ceea ce putea face. Şi, în fiecare mandat şi-a respectat promisiunile din campania electorală. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care, de 20 de ani, asuajenii îl realeg din primul tur şi motivul pentru care a devenit unul dintre cei mai iubiţi şi mai longevivi primari din ţară. 

 

În 1992, când Vasile Boitor a devenit primarul comunei Asuaju de Sus, localitatea nu avea nici măcar infrastructură şi condiţii de bază. Drumul care leagă Asuaju de Ariniş nu era asfaltat, drumurile erau aproape impracticabile, localitatea nu avea apă, clădirile instituţiilor publice erau vechi şi părăginite. Perseverent şi ambiţios, Vasile Boitor nu s-a speriat însă în faţa multitudinii de probleme, ci şi-a stabilit obiective concrete, pe care apoi le-a bifat. Primul era asfaltarea drumului de legătură dintre Ariniş şi Asuaj, pe atunci părea doar un vis frumos, dar pentru Boitor era un proiect cât se poate de serios, de aceea a şi spus că dacă nu va reuşi să asfalteze drumul, atunci îşi dă demisia şi nu va mai candida niciodată la funcţia de primar. A doua problemă stringentă era rezolvarea situaţiei cu păşunea Făget, care a generat atunci un adevărat scandal. Primarul îşi aminteşte: „În 1992 am ieşit primar şi am început să mă lupt pentru obiectivele propuse. În 1994 am rezolvat cu Făgetul, în 1995 am tăiat panglica la asfalt. Oamenii au văzut că se poate. În 1996 nu am mai avut probleme, am ieşit primar din primul tur. Când le-am spus că o să fac asfaltat drumul judeţean pe Horaiţă, nu le-a venit să creadă, că nu se putea merge nici cu căruţa. În 1997, drumul de legătură cu Satu Mare era gata, asfaltat”.

 
 

În paralel s-a continuat însă reabilitarea drumurilor. Până în 2000, primarul a pus sute de tone de piatră pe drumurile comunale, astfel încât să devină circulabile şi accesibile: „Când ploua era dezastru, vara era praf. Erau drumuri pe care numai cu căruţa şi în cizme de cauciuc se putea merge. Nu puteai merge cu maşina mai nicăieri. Am reuşit, deşi în 1996-2000 eram în opoziţie”.

În perioada 1998-1999, pe când Decebal Traian Remeş, fiu al Ţării Codrului, era ministrul finanţelor, primarul Vasile Boitor a început drumurile pentru introducerea gazului în zonă. Atunci, după numeroase insistenţe, Remeş a promis că va da drumul proiectului, dar a fost schimbat, iar proiectul a rămas în stand-by, deşi primarul Boitor a continuat să susţină necesitatea introducerii gazului metan în zona Codru.

Tot în acea perioadă au început proiectele din fondurile de preaderare: un program vast, realizat prin Solel Boneh, care viza introducerea apei în mediul rural. Boitor povesteşte: „am văzut că era trecută comuna Băseşti pentru alimentare cu apă şi m-am dus direct la Bucureşti la domnul Remeş. Am mers cu documente. Am făcut investigaţii, în toată zona Codru nu se găsea apă până la 6-7 metri. Ni s-a spus că nu avem altă soluţie decât baraj sau pânza freatică. Am săpat până la 180 de metri în pânza freatică şi nu am dat de apă, nu merita. Şi atunci am insistat pe lângă domnul ministru să ne ajute. Avea şedinţă de Guvern, a zis să mă hotărăsc dacă intră Asuaj sau Băiţa de sub Codru. Am vorbit cu primarul de Băiţa, actualul secretar al CJ, Dumitru Dumuţa, şi a zis că renunţă el la Urmeniş, eu la Asuaju de Sus, şi să intrăm amândoi. Că odată prinşi pe listă, ştiam că se va continua şi în celelalte sate.   Şi aşa a fost. Eu totdeauna m-am zbătut şi pentru alţii, mi-am dorit să ridic întreaga zonă a Codrului”.

 

Numai că proiectul a rămas în stand-by, iar finanţarea a fost deschisă abia în 2000, după ce PSD a venit la guvernare şi după ce Boitor a mers din nou la Bucureşti, cerând să se dea drumul acestui proiect. Alimentarea cu apă a fost finalizată în 2004, a fost realizată în ambele sate şi pe perioada garanţiei se afla în administrarea Consiliului Judeţean, fiind predată primăriei ulterior. Investiţia şi-a dovedit din plin oportunitatea în perioada de secetă recentă, când toate comunele din zonă au suferit din cauza lipsei de apă, iar asuajenii n-au avut deloc probleme.

 

Boitor a ştiut să fie în pas cu vremurile şi cu sursele de finanţare existente. Pe toate programele europene apărute a pregătit proiect şi le-a depus. Ba mai mult, a implementat un principiu simplu şi sănătos pentru bugetul local: cu bani puţini se pot face şi lucruri mari. Astfel că, alături de Ieud, Asuaju de Sus este singura comună din ţară care a reuşit să asfalteze un drum agricol. Programul prevede numai pietruirea drumului, dar primarul a reuşit să convingă autorităţile în domeniu că, cu aceiaşi bani, reuşeşte să pună asfalt pe aproape întreaga distanţă de 8,3 km: „Mi-am luat angajamentul că în banii prinşi în proiect vom face drumul asfaltat.

M-am dus la Bucureşti. Am expus problema, din 8,3 km, peste 6 se poate face asfaltat. Au zis să facem, dar pe răspunderea noastră. Au fost mai multe firme la licitaţie, au venit unii cu ofertă la 60% din preţ. Am întrebat cum poţi face cu atâţia bani din moment ce alţii au zis că nu se pot încadra deloc cu asfalt. I-am descalificat, că nu e credibil. Au contestat, m-am dus la Bucureşti. A venit soluţia şi am reluat licitaţia, am dat lucrarea  la Drumuri Judeţene, care e firmă serioasă, de stat şi nu umblă numai după profit. Şi uite, de patru ani nu se vede pe drum o groapă”.

 

Tot aşa, cu bani puţini a reuşit modernizarea iluminatului public, o investiţie de care iarăşi beneficiază şi alte localităţi din zonă și care e plătită eşalonat, vreme de 6 ani din bugetul local: „Am făcut şi acuma pe iluminat public contract cu plata în 6 ani. Plătim eşalonat. Dacă plăteam 800 de milioane de lei vechi iluminat public, acum sunt 670 de becuri pe fiecare stâlp şi plătim mai puţin şi merge iluminatul toată noaptea. Facem şi economie, avem şi condiţii de siguranţă şi civilizație pentru oameni”.

 

Pentru toate proiectele, primarul Vasile Boitor a avut în vedere oportunitatea proiectului şi numărul celor pe care îi deserveşte. Niciodată nu a aprobat, de exemplu, asfaltarea unei uliţe numai pentru un consilier, ci a ales o uliţă de exemplu pe care locuiesc cât mai mulţi oameni. Mai mult, a fost mereu aproape de oameni, indiferent dacă problemele pentru care i se cerea ajutorul intrau sau nu în atribuţiile lui. Spune că niciodată nu a înţeles şi aprobat birocraţia şi nu a fost de acord să poarte oamenii pe drumuri. De aceea, ori de câte ori a fost nevoie, de la depunerea cererilor APIA la alte formalităţi a căutat să aducă funcţionarii în sat, nu să poarte oamenii la Ulmeni sau Baia Mare. Mai mult, de câte ori oamenii trebuiau să se adreseze unei instituţii, primarul i-a îndrumat unde şi ce trebuie să facă, astfel încât să economisească timp şi bani.

 

O mare dezamăgire a primarului Boitor este faptul că proiectul integrat, depus pe Măsura 322, i-a fost respins din motive politice, de guvernarea PDL. Extinderea reţelei de alimentare cu apă, parte a proiectului, a realizat-o din bugetul local. Celelalte obiective din proiect, asfaltarea uliţelor, reabilitarea centrului civic, canalizarea, mai trebuie însă să aştepte. Boitor e însă optimist şi crede că în următoarea etapă de finanţare 2013-2020, cu siguranţă, proiectul va fi finanţat pentru că e necesar şi eligibil, chiar de-ar fi să-l depună direct la Bruxelles: „Am depus mai multe proiecte, dar din motive politice n-au fost aprobate. M-a interesat cel mai mult cel de extindere reţea apă, canalizare, centru civic, asfaltare drumuri şi uliţe comunale. Proiectul este în valoare de circa 2,5 milioane de euro. Dacă era aprobat, am fi realizat 80% din ceea ce era nevoie în comună. Proiectul este făcut, a fost şi depus, a obţinut punctaj bun şi, cu o zi înainte de afişarea rezultatelor, am fost mutaţi de pe listă. Pe urmă l-am dat la Mediu şi l-au trimis înapoi, că nu este eligibil. De aceea, am făcut pe cont propriu extinderea reţelei de apă, pentru că nu mai puteam sta. Din fonduri proprii am luat materiale, am băgat o echipă care să sape şanţuri şi cu circa 700 de milioane lei vechi am făcut extinderea reţelei cu 2,5 km. Că n-am mai putut aştepta până ni se aproba un proiect. Canalizarea nu am făcut-o, pentru că presupune mulţi bani, iar noi nu dispunem de asemenea fonduri.

Pe Ordonanţa 7 am finalizat în 2010 poduri, podeţe şi punţi pietonale. Tot pe Ordonanţa 7 am făcut şi Baza Sportivă Multifuncţională. Ne-au aprobat proiectul, am început lucrarea”.

 

Foarte multe proiecte, în special cele care vizează modernizarea clădirilor publice, au fost finanţate din bugetul local. De asemenea, primarul are obiecte clare şi pentru comună şi pentru zonă pentru perioada următoare, când vor putea fi accesate fonduri europene importante. 

 
 

Biroul primarului Vasile Boitor e plin de trofee şi diplome de onoare, semn că este apreciat pe plan judeţean şi naţional pentru longevitatea şi profesionalismul său.

 
 

„Am sprijinit şi cultura. Târgul cepelor s-a făcut fără întrerupere, nu poţi să renunţi la un obicei de peste 100 de ani. Şi la biserici am acordat fonduri, iluminatul ornamental. Acum doi ani am făcut încălzirea centrală şi aici şi în Asuaju de Jos, am dat câte 1,2 miliarde de lei vechi. În Asuaju de Jos i-am ajutat şi să pună gresie, parchet. Aici, În Asuaju de Sus, am contribuit pentru casa parohială. Cu bani puţini se pot face lucruri multe”.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.