• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Sambătă , 23 Martie 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 10 Decembrie , 2018

Greti Adriene Papiu în expoziția personală de pictură - „Manus Nomine”

Greti Adriene Papiu este absolventă a Colegiului de Artă Baia Mare, în ­pro­moția 2000. Urmează cursurile Specializării Arte Plastice - Pictură din cadrul Universității de Nord din Baia Mare între anii 2002 – 2006. Se înscrie apoi și frecventează cursurile de masterat ale Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, Secția Arte Deco­rative – Tapiserie, pe care le absolvă în anul 2008. Urmează în formarea sa profesională și didactică cursurile școlii doctorale a Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte și Design între anii 2008 – 2013, dobândind cu teza „Portretul fără identitate – Condiția omului postmodern” titlul de doctor în Arte Vizuale, având coordonator științific, pe eminentul prof.univ.dr. Carol David. Lucrează în cadrul Universității de Nord din Baia Mare din anul 2004 ca tehnician laborant, iar din 2008 este cooptată în cadrul corpul profesoral al specializării ca preparator apoi, asistent universitar și astăzi este lector univ.dr. în cadrul Programului de Studii Arte Plastice Pictură din cadrul Centrului Universitar Nord din Baia Mare al Universității Tehnice din Cluj-Napoca. Autoarea se află la a treia expoziție personală, de această dată cu o tematică unitară focalizată exclusiv pe expresivitatea și încărcătura simbo­lică a mâinii omului. Am perceput și am identificat în lucrările domniei sale simbolul mâinii, pe care-l regăsim atât de generos reprezentat în istoria artei (pictură, sculptură, icoană, tapiserie, broderie) care prin sensibilitatea și încărcătura sugestivă a gestului, poate exprima nobile și înălțătoare trăiri umane. Ne raportăm desigur, la primele reprezentări antropomorfe din pictura rupestră parietală, în iconografie la „Mâna Maicii Domnului”, la Semnul Binecuvântării al Mântuitorului, la „Catedrala” lui Auguste Rodin, la lucrările moderne ale pictorului Dan Hatmanu din anii ’60, „Omagiu mâinii” etc.

Ipostazelor expresivității mâinii, precum și a fragmentelor tipologiei umane, autoarea le propune formule noi de întruchipare artistică a ceea ce constituie semnificația și încărcătura simbolică într-o strânsă corelare dintre trăirea „zugrăvită” pe chipuri și gestica expri­mării acestor trăiri prin reprezentarea mâinii. Identificăm astfel, mâna care ocrotește, mâna care iubește, mâna care exprimă dorința de înălțare, dar și configurări ce pot deveni amenin­țătoare, a mâinii care manipulează sau a umbrelor lăsate de către aceasta... În opinia mea, noutatea adusă prin lu­crarea „Templul mâinii”, în fața căreia am zăbovit, dezvoltă dorința de înălțare, de spiritualizare sub ogivele unei catedrale gotice în care fundalul realizat cu foiță de aur ne îndreaptă gândul înspre primele forme de conștientizare a „supremației cerurilor” din catedralele gotice, iar tușele de albastru de cobalt, trasate cu o gestică și spontană mânuire a penelului ne leagă de spațiul terestru, într-o ipostază a dialogului între cer și pământ. Totodată autoarea aduce un elogiu liniei ca element de limbaj plastic prin modularea expresivă și sensibilă a liniilor curbe în raport cu cele riguros trasate. Spuneam la vernisaj că relația dintre expresivitatea picturală și decorativism este gândită și susținută de autoare prin înnobilarea pânzelor cu foiță de aur, peste care intervențiile cu glasiuri transparente și cu o anumită libertate și spontaneitate a culorilor, ca în pictura în acuarelă, lasă loc unor detalii, secvențializări și fragmentări compoziționale, ce conferă pri­vitorului o libertate imagi­nativă, dar de fiecare dată subliniată, prin surprinzătoare elemente de cu­loa­re, de structură, de suprafețe modulate.
Însăși prin indicațiile conferite de ti­tlurile lucrărilor, autoarea ne subli­niază că întregul proces de creație în pictură, constituie un „omagiu” „In Manus Nomine”, care construiește, care vindecă, care ne transmite stările emoționale și afective ale gestului uman. Este o expoziție cu un caracter unitar care înnobilează spațiul Galeriei și care în zilele însorite te invită cu căldură, curiozitate incitantă prin „geamurile fumurii” ale Galeriei la o lectură îndeaproape ce umanizează și însuflețește „sobrietatea” interioară a spațiului.
Cunoscând-o pot anticipa cu bucurie, la viitoare serii tematice ale autoarei ce se vor constitui în expoziții ca niște promisiuni viitoare, confirmate și de prezențele în selecțiile expoziționale internaționale (Polonia, Ungaria, Ser­bia), precum și în simpozioanele de creație din țară și străinătate. Să-i urăm mult succes, mai tinerei noastre colege de breaslă și de catedră și să o fe­licităm pentru acest eve­niment expozițional.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.