Fereastra închisorii. Toamnă nesfârşită

Deşi nu e tocmai firesc, anul acesta ne bucurăm de o toamnă prelungă, parcă fără margini.
Munţii şi pădurile au devenit pustii precum iarna, dar accesul a rămas primăvăratec de facil.
Pentru cunoscători sau contemplativi, pentru iubitorii de linişte alpină absolută, acum e momentul.
O zi luminoasă de toamnă târzie pe munte nu se compară cu nimic.
În timp ce ceilalţi se năpustesc prin mall-uri şi aglomerează sufocant oraşul, unii au privilegiul de a se îmbăta cu priveliştea miraculoasă a muntelui.
Majoritatea coboară tot mai adânc în lume, cei foarte puţini urcă spre creste, tot mai departe de ea.
În timp ce viermuiala urbană se în­teţeşte angoasant, singurătatea fas­cinantă oferită de înaltul muntelui e darul cel divin.
Fiecare cu bucuriile lui, nu judecăm pe nimeni.
Vorba unui alpinist, ajuns singur, în toiul iernii, pe vârful Vânătoarea lui Buteanu, de unde se vede splendid şi panoramic tot Făgăraşul: bucuria de a fi aici mă desparte de restul lumii!
Preţuiţi natura, adică frunza, cerul, piatra şi liniştea.
Şi focul cu lemne de afară, de lângă stână, care îl aprinde tainic şi pe cel dinăuntrul fiinţei, spre mântuirea cea veşnică.
Să aveţi un an nou bun, cu mai puţină materie şi mai mult spirit.