Fereastra închisorii. Scrisoare deschisă

Aceste rânduri se adresează făuritorilor de legi, indiferent de culoarea lor politică. Nu numai lor, ci tuturor celor care păşesc în natură.
Asta deoarece protecţia munţilor, pădurilor, văzduhurilor, pământurilor şi apelor, care în fascinantă şi divină împreunare reprezintă cel mai de preţ patrimoniu al nostru, este o obligaţie generală de conştiinţă şi re­cunoştinţă.
Dar îndeosebi parlamentarilor şi oamenilor din Maramureş, care spun peste tot cu fală cât de mult iubesc acest tărâm mistic, în toată şi neegalata sa splendoare naturală.
Dincolo de drujbe, gunoaie, microhi­dro­centrale, corupţie ecologică şi indiferenţă, a apărut un nou agresor al echilibrului şi purităţii mediului.
Oribile prin zgomotul infernal, distru­gătoare prin uleiurile, fumurile toxice şi rănile adânci pe care le lasă criminal, deopotrivă în aer şi pe pământ, hoardele de motociclişti enduro, de stăpâni de maşini de teren şi atv-uri conduse sălbatic, au devenit violatorii moderni ai naturii.
Străini şi români deopotrivă, profită de legi şi autorităţi slabe, chiar spre egal cu zero, şi îşi desfată pasiunile diabolice ucigând zi de zi liniştea şi sănătatea ecosistemului.
Chiar şi rezervaţiile naturale au devenit o banalitate şi un drum public pentru toţi mitocanii încălecători de cilindrii şi carburatoare.
Desfrâul motorizat necontrolat, a ajuns atât de critic şi cotidian, încât avem impresia că fiecare face ce vrea, când vrea, unde vrea şi cum vrea în natura noastră binecuvântată.
Pe de o parte, sălbaticii cotropitori de pe meleaguri străine, distrug munţii noştri fiindcă dacă ar face aşa ceva la mumele lor acasă ar ajunge direct şi imediat în puşcărie.
Pe de altă parte, românii paralizaţi de neputinţă şi inconştienţă în faţa imperialismului cu eşapament, răsucesc şi mai mult cuţitul în propria natură, comiţând aceleaşi spurcăciuni, dar ca infractorii, adică prin automutilare.
Soluţia e evidentă şi nouă deloc, exact ca în toate ţările cu adevărat civilizate: legi şi re­guli clare şi dure în domeniu, educaţie per­manentă şi inteligentă, au­torităţi puternice şi prezente, autorizaţii speciale şi strict monitorizate, sancţiuni cu confiscare şi închisoare.
Ce mama dracului, e atât de simplu!!!
Dar nu se vrea, fiindcă ne place neputinţa şi fărădelegea.

Mai mult, suntem atât de copleşiţi de frumuseţea naturii încât am hotărât că trebuie distrusă.
Iată că vânturile şi ploile au început să ne măture, să ne zboare, să ne dispere.
Urmează cutremurele şi erupţiile vulcanice.
Natura nu face altceva decât să-şi strige disperarea şi cu deznădejde ne smereşte.
Ia să vedem. Se bagă cineva să facă o lege adevărată pentru accesul motorizat în creaţia lui Dumnezeu?
Tare mă tem că nu. Poate nişte haiduci sau partizani să mai facă dreptate codrului, râurilor de munte şi plaiurilor alpine.
Când e vorba de natură suntem piscul cel mai înalt al Europei. Când e vorba de protejarea ei suntem ruşinea cea mai adâncă.
Somn uşor la toţi pângăritorii şi indiferenţii. Vă va trezi şi apoi adormi de tot vreo vijelie biblică.
În cazul în care se trezeşte cineva la timp mă închin. Iar plecăciunea munţilor vă va fi cu voia lui însuşi Dumnezeu.