Fereastra închisorii. Mila Sfântului Siluan din Athos

Un sfânt rus mai puţin cunoscut, dar cu nişte scrieri absolut fascinante existenţial, care după Sfânta Scrip­tură, ating cel mai desăvârşit Cerul.
Mai jos, redăm un scurt paragraf din cartea sa miraculos de frumoasă şi călăuzitoare pentru mântuire, intitulată Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, apărută la editura Deisis din Sibiu, fără alte comentarii inutile din partea mea:
„Cine urăşte păcatul, acela a urcat prima treaptă a scării cereşti. Când gândul nu-l mai îmboldeşte spre păcat a urcat deja pe cea de-a doua. Iar cel care, prin Duhul Sfânt, a cunoscut iubirea desăvârşită a lui Dumnezeu, a urcat pe cea de de-a treia. Dar aceasta se întâmplă ara­reori.
Ca să ajungem în iubirea lui Dumnezeu, trebuie să păzim tot ce a poruncit în Evanghelie Domnul.
Trebuie să avem o inimă plină de milă şi nu numai să-i iubim pe oameni, ci să ne fie milă de fiece făptură, de tot ce a fost făcut de Dumnezeu.

Ai văzut în pom o frunză verde şi ai rupt-o, fără să fie nevoie. Chiar dacă acesta nu este un păcat, totuşi mi-e milă şi pentru frunză; inimii care a învăţat să iubească îi este milă pentru orice făptură. Dar omul e făptura cea mare.
De aceea, dacă vezi că s-a rătăcit şi se pierde, roagă-te pentru el şi plângi dacă poţi; iar dacă nu poţi, atunci suspină cel puţin pentru el înaintea lui Dumnezeu, Domnul iubeşte sufletul care face aşa ceva, pentru că atunci el se aseamănă Lui”.