Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 19 Februarie , 2021

Fereastra închisorii. Evadarea

de Horia Chiş

Mă trezesc brusc din somn la miezul nopții, după un vis intens.
Cu munţi înalţi, zăpezi şi ceruri albastre.
Ca un fel de vino încoace.
O așteptare mărturisită subliminal.
Nu stau pe gânduri.
Întotdeauna am știut că profunda chemare, visată cu putere, are rostul ei esențial.
Pornesc a doua zi glonț spre Borșa, cu încă doi camarazi.
Care nu înțeleg de ce tot le spun că acolo e altă lume.
Alt univers, altă respirație.
Lunile de armată, trăite acolo ca vânător de munte, m-au marcat mai mult ca orice alt loc, dincolo de acasă.
Ne oprim câteva minute în fața unității militare.
Deși desființată şi părăsită, pentru mine e foarte vie şi radiantă.
Mă uit prelung dincolo de gardul ei şi retrăiesc fascinat momentele de acum peste un sfert de veac.
Şi îmi aduc aminte de o profe­soară care mi-a spus în gimnaziu abjectul lucru pe care poţi să-l spui unui copil: din tine nu o să iasă niciodată nimic!
Şi răspund tot în gândul meu: iată, măi javră, că a ieșit nu numai un comandant, dar în primul rând un vânător de munte!
Urcăm la Mânăstirea Pietroasa. Fabulos. Un văzduh monahal care îți taie respirația.
Jur-împrejur doar fascinație peisagistică.
Şi mânăstirea în sine.
Magnetică în lemnul ei, în piatra ei, în atmosfera ei fermecată.
Apoi, brazii din Prislop şi panora­mele ample spre Rodnei.
La final, asfințitul sub o enig­ma­tică Toroioagă, învăluită în cețuri diafane, precum o domnișoară misterioasă.
După o astfel de evadare, ne întoarcem de bună voie la închisoare.
Cu gustul libertății difuzat în toată ființa.
Vom repeta fapta, desigur.