Fereastra închisorii. Două fiinţe fără azimut

Alergând virtual dimineaţa, la cafea, printre site-urile de ştiri, citesc deopotrivă cu revoltă şi descumpănire despre două grozăvii.
Prima ştire este despre un asasinat atipic. O doctoriţă de peste Carpaţi lasă o femeie să moară pe motiv că are un salariu necorespunzător şi că nu are la dispoziţie suficiente servitoare cu studii medii în spital.
Mai şi consemnează, olograf, în foaia de observaţie a nefericitei cu pricina despre motivaţia incredibilă a crimei.
Deci, cu premeditare.

Paradoxul oribil este că tocmai sala­riile medicilor sunt cele mai mari dintre toate, fapt valabil inclusiv pentru făptaşa cu pricina.
Faptul că nu o îndestulează peste 10.000 de lei pe lună, adică un purcoi de bani, să preţuiască viaţa unui om, arată cât de neagră este fiinţa de sub halatul alb.
Ce jurăminte, ce etică, ce conştiinţă? Nimic.
Directorul spitalului aberează despre proceduri disciplinare şi colegiul medicilor, în loc să sune la procu­ra­tură să vină de urgenţă după individă.
A doua ştire e despre un popă român de prin Grecia care scrie înfocat pe un site obscur şi extremist despre faptul că numai ortodocşii se pot mântui.
Bineînţeles, desfiinţează ecumenismul şi confundă Sinodul din Creta cu sfârşitul lumii.
Apoi, face petiţii online pentru nărozii care-l cred pe cuvânt, cu scopul declarat de a răstigni vizita Papei în România.
Probabil că ar prefera să vină dracul, gagiul ăla întunecat care-i suceşte lui minţile şi bărbiţa cea degrabă mâ­nioasă.
Preaplinul de ură şi vânătorul de neortodocşi e doar rătăcit, mai poate fi salvat.
Dar cucoana cea hămesită a ignorat viaţa unui om, într-un loc care e rânduit tocmai pentru salvarea ei.
Doamne!