Fereastra închisorii / Credință și îndoială

Cei care spun că nu le pasă de cea­laltă lume și că nu vor să viețuiască dincolo de aceasta se înșală pe ei înșiși, chiar dacă nu sunt conștienți de aceasta. Căci cum poate fi cu putință ca oamenii să nu dorească cealaltă viață, atâta timp cât ei nu se mai satură de viață, aici, pe pământ, fiind atașați de ea ca stridiile de stâncă?
Toți oamenii iubesc viața, numai că unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alții o iubesc pe cea duhovnicească, veșnică.
În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să viețuiască dincolo de viața actuală, ar trebui să știe că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat.
Dumnezeu este Creatorul și sprijinitorul universului. Chiar dacă El apare pentru mulți înfricoșător și atotputernic, El te iubește mai mult decât te pot iubi mama și tatăl tău și te va îmbrățișa, dacă tu voiești să experiezi dragostea pe care El o are față de tine.
De aceea, este important ca omul să stea cu credință și sinceritate în fața lui Dumnezeu, fără să ne ascundem în spatele percepției limitate pe care noi o avem față de El, față de lume și față de noi înșine.
Ce este credința? Ce este neîncre­derea, îndoiala? Poate să fie cineva un credincios sincer și onest și să pună la îndoială anumite lucruri?
Când începem să punem la îndoială ceea ce părea simplu și clar în alte momente, nu facem un păcat. Chiar aș spune că este un drept al nostru; ba și mai mult, este datoria noastră. Pentru că Dumnezeu vrea ca noi să înțelegem, însă nu pretinde ca această înțelegere să fie desăvârșită în orice moment al vieții noastre.

Dumnezeu nu vrea să fie înconjurat de oameni creduli, ci de oameni care Îl cunosc îndeajuns cât să aibă încre­dere în El, în vremuri care le depă­șesc limitele cunoașterii lor.