Fereastra închisorii. Banalizarea războiului

Una din tacticile perverse ale agresorilor Ucrainei.
După peste 100 de zile de război crud şi nedrept, invadatorii mizează, printre altele, şi pe reflexul natural al banalizării.
Oamenii neimplicați, de peste mări şi ţări, care sunt bombardați mediatic zi de zi cu atrocitățile petrecute în Ucraina au de-a face cu ispita fatalității.
Suferința altora repetată la ne­sfâr­șit duce inevitabil la acceptarea ei.
Iar uitarea duce la neajutorare.
Ucrainenii au înțeles pericolul acesta uriaș.
Au promovat o bună politică de comunicare, care îi face să nu rămână dezarmați în fața celor care vor să le fure pământul.
Şi până la urmă familiile, fericirea şi inima.
Atrocitățile de acolo trebuie ventilate permanent pe ecranul public afectiv. În întreaga lume.
Fiindcă cei de acolo nu vor rezista decât prin solidaritate.
Iar invadatorii merită pe deplin o înfrângere rușinoasă, precum le este lipsa de umanism.
Să nu mai vorbim de creștinism.
În frunte cu patriarhul lor, au livrat umanității istoria unei josnicii abjecte.
Tăbărând peste oameni nevino­vați, violându-i, maltratându-i şi ucigându-i.
Cine nu este împotriva lor, este cu ei.
Iar asta înseamnă participație morală la o crimă colectivă.
Războiul de acolo a devenit biblic.
Între bine şi rău.
Sfârșitul e limpede.
Dumnezeu întotdeauna învinge.