Fereastra închisorii. Aude cineva?

Aude cineva despre nenorocirile ecologice aduse pe râurile de munte de aşa zisele microhidrocentrale?
Aude cineva drujbele care siluiesc zilnic şi ilegal pădurile?

Aude cineva motocicletele care fac hard enduro în munţii noştri, distrugând sălbatic liniştea şi puritatea acestora?
Aude cineva maşinile de teren şi alte patrupede motorizate care pângăresc parcurile naţionale şi ariile protejate?
Aude cineva grohăielile bahice şi manelele date la maxim în mijlocul naturii?
Aude cineva iarba care nu poate creşte în platourile alpine fiindcă este sufocată de gunoaie plastice?
Aude cineva că fiecare blestemat face ce vrea cu natura care ne dăruieşte viaţă şi bucurie?
Aude cineva cu adevărat şi oficial toate acestea?
Evident că nu, fiindcă dacă ar auzi nu s-ar mai întâmpla.
Şi asta nu de azi. De mult timp. De zeci de ani.

Până în ziua în care toţi aceşti surzi vor orbi de la prea multă lumină şi vor căpia de la prea multă căldură.
Sau vor încremeni în întuneric şi prea mult frig.
Ori se vor sufoca cu mirosurile propriilor mizerii.
Indiferenţa şi ipocrizia ucid natura la fel ca drujbele. Doar cu mai puţin zgomot şi cu gulere albe apretate.

O natură pe cât de binecuvântată de Dumnezeu, pe atât de batjocorită de oamenii care ar trebui să o apere.