Exclusiv: Mărturiile unei românce din Bergamo, punctul roșu al pandemiei de coronavirus

Orașul Bergamo din nordul Italiei este punctul roșu al pandemiei de coronavirus din întreaga Europă. Imaginile cu lungul șir de camioane militare care transportă sicriele cu victimele coronavirusului, pentru a fi incinerate în alte locuri, în condițiile în care cimitirul din oraş nu mai are capacitatea necesară, au șocat o lume întreagă. Cazurile ușoare de infecții cu Covid-19 se tratează acasă, deoarece spitalul, unul etalon de altfel, e depășit. Asistentele și medicii lucrează până la epuizare. Cum să trăiești într-un oraș pustiu, în care doar sunetul sirenelor sparge monotonia, frica și neclintirea? Ce spun românii stabiliți aici, ce speranțe, așteptări și griji îi încearcă? Vă prezentăm un interviu exclusiv cu Alina Zuz, o româncă stabilită în Bergamo împreună cu soțul și fiul ei.


Reporter: În primul rând, de ce ați ales să nu veniți acasă?
Alina Zuz: Serviciile medicale de care beneficiem aici sunt mult superioare celor din țară, aici mă simt mai în siguranță și eu și familia mea. În plus, nu am vrut să-i punem în pericol pe cei din țară. Dintre cunoștințele mele, nimeni nu s-a dus acasă. Avem contracte de muncă, asigurări de sănătate și ne-am făcut aici o situație și un statut social.

Reporter: Cum au evoluat măsurile impuse de autorități?
Alina Zuz: În 12 martie am întrerupt munca, înainte cu o săptămână a început nebunia pe aici, dar nu am luat-o în seamă, pentru că nu am crezut că virusul este atât de periculos. Dar după ce ni s-a întrerupt și munca, am stat acasă, am văzut că nu circulă nimeni pe stradă, am auzit ambulanțele și mi-am dat seama că e o problemă foarte serioasă.

Reporter: Ți-e frică?
Alina Zuz: La început mi-a fost frică, în primul weekend am intrat în panică, dar pe urmă ne-am liniștit, ne-am tot uitat la știri, dar ne uităm doar o dată pe zi, că altfel te îmbolnăvești de panică. În rest, îmi petrec timpul cu copilul, care a înțeles situația. El primește teme online și stăm în casă. Aici mai lucrează doar farmaciile și magazinele alimentare.

Reporter: Ce se întâmplă cu contractele de muncă ale oamenilor?
Alina Zuz: Încă nu știm ce va fi, mi s-au terminat și mie zilele de concediu și l-am întrebat pe patron ce se va întâmpla și a zis că nu știe dacă vom intra în șomaj sau nu. Nu știe cine ne va plăti, dacă ne dă Statul banii sau trebuie să pună el banii și apoi să și-i recupereze. Soțul meu lucrează pe cont propriu, așa că activitatea lui s-a întrerupt. Așteptăm până în 10 aprilie să vedem despre ce e vorba.

Reporter: Am văzut la știri imagini cu oameni care nu mai au bani. Sunt reale, există această problemă?
Alina Zuz: Da, au rămas mulți oameni fără bani. Colega mea mi-a zis luni că mai are 80 de euro până în data de 10 aprilie, pentru ea și pentru fetiță. Și-a scos banii de pe card ca să nu-i ia banca pentru rată. Am înțeles că unii au primit mesaj de la bancă că dacă nu poți plăti rata să suni la bancă. Nici pentru utilități nu am primit facilități, dacă s-au acordat amânări pe bază de cerere nu știu, eu nu am făcut pentru că mă tem că după aceea o să mă îndatorez prea mult. Nu ți le dă gratis oricum, plătești peste tot dobândă și atunci eu până pot, mi le plătesc.

Reporter: Se găsesc alimente în magazine?
Alina Zuz: Până săptămâna trecută puteam să spun că se găsesc de toate, dar ieri, la ora 11, am fost să fac cumpărăturile și rafturile de la făină, ouă, ulei etc., erau cam goale. Nu că nu mai erau deloc produse, dar erau puține. De exemplu, carnea care era în ofertă, era terminată deja. Cred că deja se dau pe rații ca să ajungă la toată lumea.
În schimb, colega mea de la muncă care locuiește în provincia Milano, îmi spunea că s-a ajuns la a merge la cumpărături în ordine alfabetică, azi A și B, mâine C și D etc.

Reporter: Presa italiană spunea că prin mai se vor relaxa măsurile impuse. La ce vă așteptați?
Alina Zuz: Cred și eu că prin mai se vor relaxa măsurile, dacă mai scad numărul de cazuri. Ieri au fost 760 de morți. S-a dat o lege prin care poți să plimbi o oră copilul pe stradă, în zona locuinței. Mulți au profitat de lege și sper să nu ne ia și posibilitatea asta.

Reporter: Cum te protejezi?
Alina Zuz: Am mască și mănuși și folosesc mult dezinfectant.

Reporter: Ai cunoștințe care s-au îmbolnăvit?
Alina Zuz: Am, dar nu am vorbit personal. E în spital de vreo 3 săptămâni, nu a fost în stare gravă, dar a avut probleme respiratorii. Cazurile ușoare se tratează acasă.

Reporter: Medicamente se găsesc în farmacii?
Alina Zuz: Ce am căutat am găsit, noi nu am făcut stocuri, am luat doar nişte vitamine. Dar ce am comandat de pe internet nu am putut să le primesc pentru că nici curierii nu au voie să intre în oraș.

Reporter: Cum ți se par mesajele transmise de mass-media și autorități? Mai puțin panicarde?
Alina Zuz: Parcă s-a mai liniștit agitația, dar ni se zice să nu lăsăm garda jos. Problema e cu criza economică care va urma, lumea e foarte îngrijorată. Italienii nu sunt așa economi ca și noi, ei și la 50-60 de ani plătesc rata la casă, folosesc banii în special pentru concediu, vor să mănânce bine etc.

Reporter: S-au scumpit alimentele?
Alina Zuz: Ieri mi-am dat seama că s-au scumpit mult, niciodată nu am lăsat atâția bani la magazin, am lăsat 160 de euro, pentru un coș aproape plin. Nu am cumpărat alte lucruri decât de obicei și până acum lăsam cam 80 de euro.

Reporter: În România există o temere că românii din străinătate vor veni acasă de Paște și vor crește numărul de îmbolnăviri.
Alina Zuz: Eu sper că acei care au rămas aici sunt cu capul pe umeri, au un statut social și nu vor pleca.

Reporter: Un sfat pentru români?
Alina Zuz: Îi sfătuiesc să rămână aici, pentru că așa sunt în siguranță și ei și familiile lor.