„Escrocii galeriilor de artă” - O posibilă lectură a evoluției Istoriei Artei

Profesor universitar
dr. Nicolae SUCIU

Capturat de interesul cu care autorul ne aduce în prim-plan rolul și personalitatea dealerului de artă, ce constituie tema cărții ca un studiu a celor care și-au pus imaginația, ingeniozitatea și puterea de convingere în slujba vânzării operelor de artă. Autorul ne propune dihotomia dintre istoria colecționării obiectelor de artă pe care nu o putem percepe fără să avem în vedere acțiunea dealerului de artă. Distingem totodată punctul de vedere al autorului, că vânzarea obiectelor de artă înseamnă să-i convingi pe oameni să achiziționeze „obiecte de care nu au nevoie”.
„Desigur, este provocarea pe care o înfruntă întreaga industrie a bunurilor de lux. Însă arta se distinge prin aceea că dealerul oferă ceva ce depășește ta­lentul obișnuit, comercializează ceva intangibil, de nemăsurat, dar infinit de dezirabil: geniul. Iată ingredientul misterios care nu mai poate fi separat de perceperea artei, începând din Renaș­te­re, dar identificat și lansat prima oară pe scară largă, de către Mișcarea Ro­mantică.”

Îmi propun ca pe parcursul mai multor episoade să apropii fenomenul „nobil” de colecționar al operelor de artă, de conștiința profesională și să diferențiez ceea ce înseamnă în societatea con­temporană (cel puțin de la noi), de rolul nefast al comerciantului, dealerului ce propune falsul, copia, pastișa unui tablou original, însoțită de „anecdote” din viața artistului în sprijinul impune­rii calității de original, cumpă­rătorilor „convinși, lămuriți” că au pus mâna pe un chilipir.
Fenomenul nu este nou, iar Philipe Hook îl citează pe Caius Pliniu (cel Bătrân) care menționează că „picturi ale artiștilor antici erau cumpărate și vândute”. Trebuie să adaug aici dimensiunea enciclopedică a filosofului, istoricului și naturalistului roman (care a murit asfixiat de gazele vulcanului Vezuviu în anul 79 d. Hr, în timp ce făcea studii și cercetări pentru Enci­clo­pedia dedicată Împăratului Titus) și care pomenește pentru prima dată, despre culori și pictură, menționând că valoarea unei lucrări de artă depinde de calitatea materialelor folosite, ce îi asigură durabilitatea în timp. Cu mintea curioasă a omului de știință, Pliniu „se luptă cu întrebarea, cum se pot stabili prețurile lucrărilor de artă. El își dă seama că identitatea și reputația artistului reprezintă un factor, iar subiectul tratat, un altul…  iar Pliniu ne mai spu­ne că, atunci când eșuau toate celelalte criterii de înțelegere reciprocă dintre cumpărător și vânzător, se apela uneori la aprecierea picturii prin cântărire.”
Trebuie totodată relevat că nu valoarea artei se găsește pe un teren mai puțin cuantificabil, care este guvernat de concepte cum ar fi calitate, frumusețe, raritate, ci că arta devine un produs de o
elasticitate deconcertantă „deoa­rece criteriile care o de­termină sunt spirituale, in­te­lectuale și estetice, adesea
amestecate cu cele de natură socială și legate de aspirații.”
Putem conchide că dealerii, comer­cianții de artă sunt „furnizori de fantezie, fantezia nu în sensul de neadevăr ci mai degrabă de stimulent al ima­ginației, capabil să înalțe spiritual și să sugereze perspectiva unei investiții cât se poate de profitabile.” Sunt deosebit de importante referirile despre Paul Durand-Ruel, un comerciant și vân­zător de excepție a operelor de artă ale impresioniștilor, dar despre cum și ce consideră artiștii despre fenomenul de comercializare a operei de artă, ne vom opri pe parcursul altor episoade iar acum să-l cităm doar pe artistul Marcel
Duchamp care avea o opi­nie categorică, tăioasă asupra dealerilor de artă, numindu-i: „păduchi din spinarea artiștilor”.
 

„Desigur, este provocarea pe care o înfruntă întreaga industrie a bunurilor de lux. Însă arta se distinge prin aceea că dealerul oferă ceva ce depășește talentul obișnuit, comercializează ceva intangibil, de nemăsurat, dar infinit de dezirabil: geniul.
Iată ingredientul misterios care nu mai poate fi separat de perceperea artei, începând din Renaștere, dar identificat și lansat prima oară pe scară largă, de către Mișcarea Romantică.”