EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Primii luptatori din munti

* Gruparea Popsa a fost primul grup de rezistenta anticomunista din Maramures si prima victima ale furiei rosii. Vasile Popsa a fost ucis intr-un schimb de focuri, chiar in noaptea de Paste. Trupul lui a fost purtat in Sighet pentru a speria potentialii razvratiti. In 1947, odata cu dezlantuirea terorii comuniste, Vasile si Ioan Popsa sunt avertizati ca Securitatea ii urmareste. Decid sa se retraga in munti. Ulterior, li se alatura si alti fugari. Odata cu decizia de a unifica cele doua biserici, in octombrie 1948, „gruparea Popsa” devine si mai numeroasa, deoarece iau calea muntilor mai multi preoti si mai multe calugarite din Ieud. Potrivit cartii „Rezistenta anticomunista din Maramures - Gruparea Popsa” a Cameliei Ivan Duica, prin octombrie 1948, Securitatea afla de o organizatie a elevilor ce avea drept scop sprijinirea, prin contact direct, a partizanilor din judet. Asa a inceput sa se contureze, in viziunea Securitatii, „Gruparea Popsa”. Actiunile grupului au fost mai mult defensive. In procesul verbal intocmit de seful securitatii in 1947, se enumera cateva astfel de actiuni: „in seara zilei de 23 aprilie, au atacat pe tinerii Gherhes Ioan si Hrusca, membri in Frontul Plugarilor si, sub amenintarea armelor, i-au dus cu forta in padure unde le-au luat carnetele de membri ai Frontului Plugarilor, i-au amenintat cu impuscarea daca nu se retrag din partid, iar dupa ce le-au dat drumul a tras un foc de arma dupa ei. Pe la sfarsitul lunii martie, intra in locuinta notarului Vlad Danila, in comuna Salistea, si il ameninta cu impuscarea daca va executa ordinele primite si sa nu activeze pentru actualul regim. In cursul lunii mai 1949 au dezarmat pe padurarul Nan, din comuna Poieni –Maramures, luandu-i arma si amenintandu-l cu impuscarea pentru faptul ca face parte din PMR.”. In aprilie 1949 li se alatura si Stefan Tand, un taran din Rozavlea, si elevii Gavrila I. Iusco, Gavrila G. Iusco si Ioan Dunca. In ianuarie 1949 fratii Popsa iau legatura cu preotul greco-catolic Ioan Dunca Joldea din Ieud, membru al PNT, urmarit si el de Securitate. Acesta le acorda ajutor si suport moral si devine liderul spiritual al grupului. De asemenea, largeste grupul de ajutorare al fugarilor cu preotii Alexandru Chindris si Vasile Iusco si calugaritele Pelagia Iusco, Maria Sas. Membrii grupului Popsa isi creeaza legaturi in comunele Ieud, Dragomiresti, Rozavlea, Viseu de Jos, Sieu, Botiza, Salistea si Borsa. Sunt aprovizionati cu arme si cu armament, primesc informatii despre actiunile securitatii in zona si mentin contactul cu familia. Fratii Popsa au adunat in jurul lor si cativa elevi din Sighet condusi de Stefan Minica si sateni din zona, condusi de Ioan Zubascu din Dragomiresti. Si acestia vor fi arestati si condamnati intr-un proces din 1949. Scopul grupului Popsa era schimbarea regimului comunist, asteptand ca semnal al declansarii luptei inceperea unui razboi intre URSS si puterile din Occident. La sfarsitul lunii martie a anului 1949 au fost surprinsi la casa unui satean din Salistea. Mihai Sofron, unul dintre membrii grupului a fost arestat. In mai insa, membrii grupului sunt din nou surprinsi de securitate in casa unui ieudean, iar Lica Popsa este ucis in schimbul de focuri. Ioan Popsa contacteaza alti fugari si incearca refacerea grupului, alti membri se alatura Grupului Tibles. Doi dintre ei sunt ucisi insa in schimbul de focuri cu securitatea, iar restul arestati si condamnati la ani grei de puscarie.