Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, RomĂąnia
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
MarĆŁi , 9 Noiembrie , 2010

EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Blidaru, haiducul de legenda

de Gazeta de Maramures
* Vasile Blidar, zis „Blidaru”, a fost unul dintre cei mai temuți „haiduci” din țara * „Blidaru” a dat noua ani de furca autoritaților și nu a putut fi prins decat mort * Viața lui seamana cu un scenariu de film despre demnitate, onoare și curaj * In jurul lui s-au țesut numeroase legende care au ramas in istoria locurilor. * Va prezentam incredibila lui poveste, așa cum reiese din amintirile soției sale Floare Neamț, care a acordat unul din puținele sale interviuri din viața, in cartea lui Ștefan Bellu - „Padurea razvratita”. „Vinovat” de corectitudine Vasile Blidar s-a nascut intr-o familie de romani patrioți, harnici și demni din satul Odești (comuna Basești). Era țintaș de elita, dogar iscusit, dar mai ales, un om drept și curajos. Iar in ochii regimului roșu, aceasta constituia o „crima”. Vasile Blidaru s-a nascut in satul Odești (comuna Basești) la 6 decembrie 1911. Tatal sau a cazut pe front in al doilea razboi mondial. Cum mama sa era vaduva și lipsita de putere, a fost crescut mai mult de rude. Pe cand avea 16 ani, in comuna au venit niște dogari din Socodod, care au facut butoaie și alte lucrari de lemnarie pentru sateni. Vasile Blidar a lucrat cu ei și astfel a deprins meșteșugul dogaritului. Facea butoaie fara cercuri, doagele fiind prinse in cepuri de lemn, pe care le incerca in fel și chip pentru a le demonstra trainicia. Mai mult, Blidaru și-a confecționat singur o moara de lemn și o vioara la care canta acasa. Ba mai mult, confecționa incuietori pe care nu le putea deschide nimeni. Armata a facut-o la București, la Pirotehnic, unde a invațat și meșteșugul armelor. Se spune ca iși incerca arma retezand varful ramurii sau al copacului. Și casa și acareturile și le-a ridicat singur. Avea patru hectare și jumatate de teren pe care le muncea cu drag. In 1938 s-a casatorit cu Maria, iar in august 1940 a avut primul copil, pe Maria. In 1941 este concentrat pe frontul din rasarit, dar se intoarce acasa dupa numai un an. Dupa razboi, a inceput sa faca și politica in Frontul Plugarilor, a lui Petru Groza, și s-a angajat contabil la cooperativa sateasca. Ce l-a determinat sa lupte cu arma-n mana impotriva comuniștilor? Dupa venirea comuniștilor la putere, aceștia au preluat conducerea cooperativei. Erau puși pe capatuiala rapid și credeau ca li se cuvine totul. Cum era mare lipsa de marfuri, tot ce sosea la cooperativa imparțeau intre ei și neamurile lor, iar ce ramanea, vindeau la suprapreț amaraților. Porumbul de exemplu, in loc sa ajunga la cei amarați, il dadeau la cai. Vasile Blidar nu a putut rabda nedreptatea și lipsa de corectitudine și a protestat. De aici a pornit conflictul lui cu comuniștii. Soția lui, Floare Neamț, povestea in cartea lui Ștefan Bellu - „Padurea razvratita”: „Vasile Gaț și ceilalți l-au reclamat insa ca ar fi spus ca-i va spanzura de limba pe comuniști și ca de Paști ar fi scris și difuzat manifeste anticomuniste, pentru cei din Huta”. In urma denunțului, in seara zilei de Sfanta Marie, Blidaru a fost arestat, și odata cu el, și Ciprian Gavriș, soția și fiica acestuia. Au fost legați cu mainile la spate și duși pe jos, spre Huta, in ghionturi și lovituri cu patul armei. Pe drum, Blidaru a reușit sa-și rupa legaturile de la mana și sa fuga de sub escorta. Alaturi de el, a reușit sa fuga și Traian Rogoz, care a „haiducit” o vreme cu Blidaru, dupa care a fost prins și arestat. Ca sa-l forțeze sa se predea, spre toamna lui 1949, securitatea i-a arestat familia. Soția lui povestea ca: „am fost arestata intr-o noapte și dusa la Jibou, cu copii cu tot. Maria avea 10 ani, Valer, patru ani, Gheorghe, un an și patru luni. Desculți ne-au dus și cu hainele ce le aveam pe noi. La Jibou m-au desparțit de copii și m-au batut pana toata m-au zdrobit sa spun unde-i Blidaru. De aici am fost dusa și inchisa la Zalau, impreuna cu copiii. Ne-au dat drumul acasa in decembrie, pe la Sfantul Nicolae. In timpul cat am fost inchisa, din ordinul și cu participarea lui Cuc, președintele sfatului popular Baița de sub Codru, comuna de care aparținea atunci satul Odești, ne-a fost demolata casa, care era in construcție. Ne-au fost luate materialele de construcție, sculele soțului, tot avutul din gospodarie: trei vaci,o vițea, doi porci, gainile, cerealele, mobilierul, hainele de casa. Ne-au pradat de toate, ca niște hoți. La intoarcerea de la inchisoarea din Zalau, m-am trezit in plina iarna fara casa, fara nimic, cu copiii zgribulind de frig. Am fost nevoiți sa stam la o matușa. Apoi ne-am mutat la parinții mei”. Cum satul și mai ales imprejurimile casei erau ințesate de securitate, intalnirile dintre cei doi soți erau extrem de rare. Floare Neamt povestește in aceeași carte ca: „Ne-am intalnit in 1951, dupa ce multa vreme n-am mai aflat nimic de el. Intr-un tarziu am aflat ca ar fi fugit in Iugoslavia și de acolo in Italia. Mi-a scris de acolo, dar eu nu am primit nicio scrisoare. Numai amenințari din partea autoritaților ca voi fi deportata in Rusia, cu copiii cu tot. Scria și dușmanilor lor. Lui Blidar, Alexa Burada, informator al Securitații, i-a cerut sa-i scrie ce mai facem noi, familia, cu amenințarea ca daca nu-i raspunde, odata și odata va plati cu varf și indesat. L-am mai intalnit in 1956, toamna. Venise din Italia. Era zi de targ la Ariniș și mergeam intr-acolo, impreuna cu fata. La capatul satului Odești ne-a ieșit inainte dintr-o padurice. Era imbracat intr-o salopeta de culoare inchisa, pe cap purta palarie și era inarmat. A stat de vorba cu noi, fetei i-a dat cateva sfaturi parintești, apoi a plecat”. Blidaru nu se ferea de autoritați. La Paștele din 1958, a venit acasa și s-a plimbat liniștit pe ulița satului, salutand cu „Hristos a inviat!”. Oamenii il priveau cruciți și se intrebau daca au venit cumva americanii de se plimba Blidaru liber pe ulița. Un „razboi” inegal cu autoritațile Dupa intoarcerea din Italia, mai bine pregatit și inarmat, Blidaru a pornit un razboi cu autoritațile comuniste, care i-au furat agoniseala de-o viața, i-au furat libertatea și i-au prigonit familia. Culmea, deși raportul de forțe era inegal, Blidaru a fost cel care a caștigat și bataliile și razboiul, pentru ca a ales moartea in locul ingenuncherii. In cartea lui Ștefan Bellu, soția lui Blidaru iși amintește de cateva dintre „ciocnirile” lui cu autoritațile: „Dupa cate i-au facut lui, dupa cate ne-au facut și noua, asupra comuniștilor din sat a inceput sa se abata mania lui Vasile Blidar. Intr-una din zile, Gaț Vasile, gestionarul, a plecat cu o caruța spre Cehu Silvaniei sa aduca marfuri pentru cooperativa. In caruța erau mai multe persoane. La ieșirea din sat, Blidaru i-a taiat drumul : „Hai Gaț, sa ne impacam!” – i-a zis gestionarului. Acesta a sarit din caruța și a rupt-o la fuga. Blidaru a tras și l-a impușcat in picior. Dupa intamplarea aceasta, satul a fost impanzit cu militieni și securiști in urmarirea lui Balidaru. Nu l-au putut prinde. A urmat apoi Sigheti Vasile. Mergea la targ cu caruța. L-a somat sa se opreasca. Acesta a sarit din caruța și a luat-o la fuga. L-a impușcat mortal. Eu, iarași, am fost arestata și maltratata. Aceeași soarta a avut-o și Griguț Petru. L-a impușcat mortal pentru ca nu a vrut sa se supuna somației lui. Pe Vasile Blidaru, cel care avea nume identic cu soțul, l-a ranit in doua randuri, dar a scapat cu viața. Deac Ioan s-a ales cu o bataie zdravana. Conea Vasile a murit de spaima, tot așteptand sa-l impuște Blidaru. Soțul meu i-ar fi putut lichida pe toți. Era prea bun ochitor ca sa-i scape careva. Dar se pare ca anume i-a infricoșat, i-a terorizat, așa cum ne-au terorizat și ei pe noi”. „Du-te și da veste tradatorilor!” „Cu Burada lucrurile așa s-au petrecut. L-a cautat și l-a gasit pe Vasile Blidaru in padure. I-a spus ca și el este urmarit de securiști și ca s-a hotarat sa ia drumul codrilor. Trebuie spus ca in capatul satului, dinspre Baița de sub Codru, Securitatea avea un punct fix permanent pentru urmarirea lui Blidaru. La acest punct special erau trupe speciale de securitate care urmareau, erau foarte bine organizate. Ea ii cuprindea și pe informatori. Blidaru ii cunoștea pe aceștia și știa ca Burada face parte dintre ei. Dar atunci s-a prefacut ca nu știe. L-a acceptat. Dar și-a și injghebat in minte planul. Vezi, i-a spus, vom ataca postul de miliție din Baița. Trebuie sa dezarmam milițienii și sa-i legam. Știi sa legi? Știu, i-a raspuns. Sa vedem. Leaga-ma! Și i-a intins o sfoara. Burada l-a legat. Apoi Blidaru i-a zis: Acum sa-ți arat eu cum trebuie facut. Burada l-a dezlegat. Aratandu-i cum trebuie facuta legatura, Blidaru l-a imobilizat pe Burada de-adevaratelea. Apoi, spunandu-i in fața cine-i el, Burada, un mișel și un tradator, pus in slujba securitații sa-l prinda pe el, Blidaru i-a tras o mama de bataie, dupa care l-a trimis acasa, așa legat cum era, cu urmatoarea porunca: Acum du-te și da veste ca așa vor pați toți cei care vor fi trimiși dupa mine ca sa ma tradeze, sa ma dea pe mana Securitații. In halul in care era, și de rușine, Burada nici n-a indraznit sa traga acasa. L-a gasit un gospodar din sat, ascuns la el in șura, in fan. La dezlegat la maini și abia apoi s-a dus Burada acasa la el, spașit”. Sprijinit de toți satenii Blidaru a avut un sprijin consistent din partea satenilor. In cartea lui Ștefan Belu, Augustin Mitrea din Baia Mare, unul dintre cunoscatorii poveștii lui Blidaru, povestește ca Blidaru n-a putut fi prins atata timp: „Datorita iscusinței, a curajului sau formidabil, dar și sprijinului pe care i l-au acordat oamenii din zona. Din aceasta pricina mulți au avut de suferit, indurand torturi și inchisori. Pe Blidaru l-au sprijinit și au fost condamnați pentru aceasta fostul director al școlii, Popescu, Blidaru Alexa, Iosif frizerul, un țaran care facea și pe frizerul satului”. Moartea unui erou Haituit de autoritați, terorizat, Vasile Blidar n-a putut fi niciodata invins. Comuniștii i-au furat libertatea, sanatatea și chiar viața. Dar nu i-au putut lua demnitatea și onoarea. Dupa numeroase conflicte cu autoritațile, Vasile Blidar, „Blidaru”, a fost ucis prin tradare. Soția lui povestește in cartea lui Bellu ca: „A cazut in lupta, in 1958, in vinerea de Rusalii. In seara acelei zile era ascuns in casa la Rogoz Floare, soția lui Traian Rogoz, fostul lui camarad de haiducie, care atunci se afla la inchisoare. Locuia la Huta, intr-o casa izolata, in apropierea padurii. Cam pe la 11 noaptea a ieșit afara ca sa plece. Deodata a vazut numai ca țașnesc rachete luminoase din toate parțile. Și-a dat seama ca este incercuit. A cautat sa se refugieze in casa, dar femeia incuiase ușa in urma lui. Atunci a inceput sa arunce grenade și a incercat sa scape cu fuga. A fost ciuruit in noapte cu automatele, nu departe de casa. A cazut, se pare, intr-o ambuscada. Ce-au facut cu corpul neinsuflețit, n-am aflat nici pana astazi ». Culmea, deși fusese arestata in repetate randuri și sfatuita de Blidaru, a intentat divorț cand acesta inca traia, pentru a scapa de teroare, soția lui și familia au fost in continuare prigoniți, chiar și dupa moartea haiducului. « Dupa impușcarea soțului am fost din nou arestata. M-au dus la Securitatea din Baia Mare, iar de acolo la Satu Mare, unde am fost judecata de un tribunal militar și condamnata la 10 ani de inchisoare. Am fost purtata prin temnițele de la Jilava, Miercurea Ciuc, Arad și Oradea. Numai eu știu prin cate am trecut. Am fost eliberata dupa patru ani, in urma unei amnistii. Cat timp am fost inchisa, ne-au demolat și ce a mai ramas din gospodarie: șura, casuța de vara, fantana au astupat-o cu pamant, pomii i-au lovit cu securea. Ne-au șters de pe fața pamantului“.