• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Miercuri , 24 Mai 2017

Curs valutar

Euro Euro
4.5512 RON
Dolar american Dolar american
4.0714 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.2875 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4737 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 5 Mai , 2017

Enigmele ultimului prizonier de la Spandau

Pe 10 mai 1941, Rudolf Hess, al doilea om ca importanţă în Germania nazistă, după Adolf Hitler, a pilotat un Messerschmitt din Germania până Scoţia, unde s-a paraşutat. Avionul fusese special echipat cu rezervoare suplimentare de benzină. Cea mai plauzibilă teorie este aceea că Hess le-a propus britanicilor un plan de pace şi o alianţă împotriva Uniunii Sovietice. Principala enigmă neelucidată este aceea dacă zborul lui Hess în Scoţia a fost un gest nebunesc, pe cont propriu, sau o misiune încredinţată de Hitler.

 

Ioan BOTIŞ

Sintetizând toate informaţiile, oficiale şi neoficiale, privind paraşutarea adjunctului lui Hitler în Scoţia, cercetătorii Lynn Pickett şi Clive Prince trag următoarele concluzii: Hitler a fost cel care i-a încredinţat misiunea lui Hess; exista la vremea respectivă o partidă a păcii în Marea Britanie, din care făceau parte majoritatea aristocraţilor precum şi membrii familiei regale; ducele de Kent, fratele regelui George al VI-lea, a fost profund implicat în misiunea de pace a lui Hess şi destinele lor s-au împletit în moarte; există dovezi că prizonierul mort la Spandau în 1987 nu era Hess; Churchill s-a folosit de cazul Hess pentru a manipula cursul răz­boiului.
Premierul britanic, Wins­ton Churchill, s-a folosit foarte abil de desantul lui Hess pentru
a manipula soarta războiu­lui: lui Hitler i-a dat impresia că nego­ciază cu Hess înlăturarea sa din fruntea Germaniei – ceea ce a dus la renegarea lui Hess şi condamnarea sa ca trădător – iar aceeaşi impresie a negocierilor cu Germania a pus presiune pe americani – Roosevelt a fost determinat să urgenteze intervenţia militară a Statelor Unite ale Americii, în numele Alianţei. În esen­ţă, strategia pragmatică a lui Churchill a fost să-i lase pe germani şi sovietici să se anihileze reciproc, ofe­rindu-le britanicilor şansa de a tranşa destinul războiului în favoarea sa.
Anumite teorii merg mai departe decât a afirma că Churchill s-a folosit de epi­sodul Hess pentru strategiile sale războinice. Cercetătorii Picknett şi Prince afirmă că avionul ducelui de Kent, fratele regelui, care s-a prăbuşit în condiţii misterioase la numai doi kilometri de locul detenţiei scoţiene a lui Rudolf Hess, l-a avut la bord şi pe acesta. Alteţa regală l-ar fi luat la bord cu acordul partidei britanice pacifiste – spre a-l transporta în Suedia pentru continuarea negocierilor de pace. Chur­chill, eminenţa cenuşie a serviciilor secrete britanice, nu ar fi putut îngădui aşa ceva şi, deci, nu ar fi fost străin de prăbuşirea avionului princiar.
Hess ar fi fost înlocuit cu o sosie, de unde şi amnezia sa totală la procesul de la Nürnberg şi refuzul său de a se întâlni cu vreunul din membrii familiei sale. Ca întreaga poveste să devină şi mai incredibilă, presa britanică a publicat în urmă cu câţiva ani dovezi că prizonierul închis la Spandau, falsul Hess, se spune un fost prizonier nazist al britanicilor pe nume Maaß, nu s-ar fi sinucis, ci ar fi fost eliminat
de doi agenţi ai forţelor speciale
britanice,  S.A.S.

Încercarea aparent bizară a lui Hess de a negocia pacea şi încarcerarea pe viaţă care a rezultat au dat naştere la diverse teorii privind motivaţia sa de a zbura spre Scoţia, precum şi teorii ale cons­piraţiei privind faptul că a rămas singurul închis la Spandau, mult timp după ce toţi ceilalţi deţinuţi fuseseră eli­beraţi. Se discută, de asemenea, cauza morţii sale.
Potrivit Daily Mail, regimul nazist ar fi vrut să negocieze o pace cu Marea Britanie, cu condiţia ca englezii să nu se opună unui atac german împotriva Uniunii Sovietice. Hess trebuia să ofere guvernului britanic o înţelegere prin care Germania urma să se retragă din teritoriile ocupate în Europa Occiden­tală, dacă i se dădea mână liberă pentru atacul împotriva URSS.

Istoricul britanic Peter Padfield a des­coperit dovezi care, susţine el, de­monstrează că adjunctul lui Hitler a adus cu el schiţa unui tratat de pace. Churchill nu a fost de acord să lase germanilor cale liberă pe frontul de est, deoarece nu avea încredere în promisiunile lui Hitler. În plus, o înţelegere cu Germania nazistă ar fi pus în pericol intrarea americanilor în război, spune Padfield. Acesta susţine că Churchill era hotărât să-l distrugă pe Hitler şi să nu pericliteze o alianţă antinazistă a guvernelor europene, astfel că oferta Germaniei nu a fost făcută publică.
Multă vreme s-a crezut că Hess a acţionat pe cont propriu. Autorul britanic Ian Kershaw a scris în cartea sa Hitler: o biografie: „Hess a acţionat fără cunoştinţa lui Hitler, dar cu convingerea fermă că îi îndeplinea dorinţele”. Nimeni din anturajul lui Hitler nu îi era mai loial decât Hess.
Potrivit versiunii online a publicaţiei Spiegel, Stalin a crezut într-o teorie a conspiraţiei germano-engleze. Acesta credea că Hitler nu ar purta un război pe două fronturi şi ar căuta să încheie pace cu Anglia înainte de a invada ţara. La procesul său de la Nürnberg, Hess a părut să fie bolnav psihic şi cu pierderi de memorie.

În volumul Hess: conspiraţia britanică, John Harris relevă strânsele legături existente între membrii familiei Hans­hofer, care au acţionat ca trimişi neoficiali ai lui Hess în Marea Britanie, şi cei ai familiei Roberts din Cambridge. Graţie acestei prietenii, Hess a putut lega un dialog cu ducele de Hamilton, în toamna anului 1940. O hartă brita­nică a Royal Observer Corps, din timpul războiului, releva că în întreg spaţiul aerian britanic doar o îngustă „fantă” nu era apărată: întâmplător sau nu, exact cea prin care s-a strecurat, cu avionul său, Rudolf Hess.
Un document descoperit în 2011 în arhivele din Moscova sugerează că însăşi Hitler l-ar fi trimis pe credinciosul său secund în Marea Britanie. A existat şi varianta atragerii în Anglia de către serviciile secrete britanice a unei personalităţi germane pentru compromiterea regimului nazist, dar această ipotez nu are nici logică, nici cre­dibili­tate. 
Este foarte posibil ca Rudolf Hess să fi fost precedat de anumite tatonări şi contacte între germani şi britanici. Rămâne greu de explicat grija cu care a fost izolat Hess şi graba cu care a fost marginalizat cazul său. Nu trebuie omis faptul că numeroşi politicieni şi ofiţeri britanici au avut simpatii pro­germane. Foarte probabil că o de­zvăluire a unei înţe­legeri între britanici şi mesagerul lui Hess ar fi părut imorală în ochii opiniei publice din întreaga lume. Între simpatiile naziste ale ducelui de Windsor, tratativele se­crete ale acestuia şi trimiterea lui Hess în Marea Britanie, apare o legătură evidentă şi extrem de stânjenitoare pentru coroana britanică. Se pare că Winston Churchill ştia dinainte de mi­siunea lui Hess, prin intermediul unui agent britanic infiltrat la uzinele de avioane Messerschitt. Interesant este şi faptul că, în 10 mai 1941, ducele de Kent şi ducele de Buchanan se aflau pe domeniul de la Dungravel al ducelui de Hamilton, unde urma să aterizeze Hess.

În istoria celui de-al doilea război mondial, Rudolf Hess a jucat un rol de mâna a doua, întrucât, în cea mai mare parte a conflagraţiei, el a fost închis în Anglia, fără posibilitatea de a interveni în conflict. Dar, în ciuda acestui fapt, tribunalul de la Nürnberg a decis să-l condamne la închisoare pe viaţă şi Hess a rămas după gratii până la sfârşitul zilelor sale, toate cererile de eliberare condiţionată, inclusiv cele făcute când deţinutul ajunsese la o vârstă înaintată, fiind respinse.

La aproape trei decenii de la moartea sa, numeroase semne de întrebare au rămas fără răspuns. Ce l-a determinat pe Hess să plece în Marea Britanie? A fost o trădare, o rătăcire de moment sau, mai curând, un plan ticluit cu abilitate? Şi ce i-a determinat, apoi, pe Aliaţi, să-i refuze graţierea? Era el oare deţinătorul unor informaţii pe care opinia publică nu trebuia să le afle? 

 

 

Jurnalul lui Rudolf Hess
 

În 2013, Alexander Historical Auction, o casă de licitaţii din Maryland, specializată în documente sau artefacte din timpul celui de-al doilea război mondial, în special de provenienţă nazistă, a scos pe piaţă jurnalul lui Rudolf Hess din timpul primelor luni ale detenţiei acestuia. Notele personale ale lui Hess, considerate pierdute încă dinainte de procesul de la Nürnberg, sunt privite drept „cele mai importante documente din arhiva celui de-al doilea război mondial scoase la vânzare publică”.

Este posibil ca un fost şef MI6, Sir Maurice Oldfield, să fi sustras hârtiile respective din arhivele secrete britanice în 1997, după care le-a plasat unui colaborator olandez, tocmai pentru a nu fi distrus adevărul despre misiunea în Marea Britanie a lui Rudolf Hess.
Unul dintre citatele din dosarul Hess date publicităţii de către licitatorii din Maryland relevă argumentul principal al „mâinii drepte” a lui Hitler în pledoaria sa pentru pacea dintre Germania şi Marea Britanie: „Merită oare ca Anglia să se angajeze în tentativa incertă de a înfrânge Axa, cu preţul unor sacrificii uriaşe, fără a lua în calcul că Rusia bolşevică devine un mult mai periculos inamic pentru interesele sale imperiale?” Această problemă a fost ridicată de Hess, se pare că în numele lui Hitler, cu şase săptămâni înainte de intrarea trupelor în Uniunea Sovietică (22 iunie 1941).

 

 

Personajul Hess
 

Rudolf Hess a fost un veteran de aviaţie al primului război mondial, care i s-a alăturat în 1920 lui Adolf Hitler în procesul de iniţiere al mişcării naţional-socialiste. În 1923, a participat la puciul eşuat de preluare de către de către nazişti a puterii în Bavaria. În puşcărie l-a asistat pe Hitler să redacteze Mein Kampf. În 1933, după ce Hitler a preluat puterea în Germania, a devenit adjunctul acestuia. Una dintre „operele” sale a fost şi redactarea „legislaţiei rasiale” (Legea Nürnberg, din 1935).
Hess a devenit obiect de veneraţie printre neonazişti. Mormântul lui din oraşul Wunsiedel (landul Bavaria, Germania) a devenit loc de pelerinaj pentru aceştia, fapt pentru care administraţia locală a desfiinţat mormântul la data de 21 iulie 2011. Osemintele lui şi ale soţiei sale au fost incinerate şi transportate într-un loc necunoscut.
 

 

 

Prizonierul de la Spandau
 

Timp de 21 de ani, Rudolf Hess a fost singurul prizonier de la Spandau. Numai pentru el lucrau în închisoare trei gardieni înarmaţi, 17 civili, patru medici, un preot şi patru directori de închisoare. Hess a murit la 17 august 1987, din motive rămase necunoscute, în închi­soarea Spandau din Berlin. Versiunea oficială este aceea că s-ar fi strangulat cu un cablu. El a fost ultimul prizonier al închisorii care, după moartea sa, a fost demolată. Preotul personal al lui Hess a afirmat că acesta nu era nebun sau labil psihic. Pe tot parcursul celor 43 de ani de prizonierat, nu a avut voie să comunice cu presa sau cu alte persoane. A avut dreptul la o singură vizită pe lună, de la un membru al familiei, timp de 30 de minute, în prezenţa unui director al închisorii. O variantă vehiculată este aceea potrivit căreia Hess ar fi fost executat după o serie de interogatorii şi înlocuit cu o sosie. Doctorul Hugh Thomas, medic al Royal Medical Corps, care l-a îngrijit pe deţinutul de la Spandau între 1970-1978, susţine că acesta nu era Hess. Tom McArthur, ziarist şi scriitor britanic, a avansat ideea răpirii şi substituirii lui Hess în închisoare.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.