• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 29 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 23 Aprilie , 2018

„Emoția patriotică este lacrima îngerului nostru păzitor”

Reporter: De unde pasiunea pentru istorie și principalii pași pe care i-ați parcurs din punct de vedere profesional?

Dr. Ilie Gherheș: M-am convins că doresc să studiez Istoria odată cu anii de liceu petrecuți la Sighetu Marmației, la clasa de filologie - istorie, din cadrul Liceului Pedagogic de atunci (azi, Liceul Ferdinand I). Aici am avut un profesor de istorie foarte exigent, oltean, care inițial, am înțeles că dorise să se facă profesor de matematică dar, pentru că a făcut războiul al doilea mondial până undeva în Cehoslovacia, când a revenit în țară s-a hotărât să se facă profesor de istorie.
În aceeași măsură cred că a contat și faptul că am frecventat Cercul de istorie al elevilor de la nivel de municipiu, unde magistru ne era domnul Gheorghe Todinca, de la Muzeul Maramureșean, azi directorul instituției. Domnia Sa
ne-a prezentat istoria ca pe o poveste, încercând să ne familiarizeze cu elemente de istorie locală,
Momentul hotărâtor, respectiv cel care a înclinat balanța, l-a constituit apro­pierea de domnul director adjunct, profesor Grigore Balea care, din proprie inițiativă, mi-a mărturisit niște fapte de istorie contemporană care atunci puteau constitui motive ca Domnia Sa să poată fi arestat. De altfel, după astfel de întâlniri peripatetice, de mărturisire a istoriei, domnul director tresărea, parcă dintr-o transă, repetând speriat: „Vai de mine, măi copile! Ai grijă să nu mă divulgi, căci am copii de crescut. Dar trebuie să-i spun unuia de-al nostru ce am pătimit noi, românii, în Maramureș și aici în Sighet, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial”. Această implicare a mea complicitară am preluat-o încet-încet ca pe un manifest de credință și ca pe o datorie de care trebuia să am grijă.

Rep.: Zilele trecute ați lansat cartea „Maramureșenii și Marea Unire de la 1 Decembrie 1918”. De ce v-ați aplecat asupra acestui subiect și ce aduce nou acest volum?
Dr. Ilie Gherheș: În anul IV de liceu, întâlnindu-mă cu Filosofia și având la bază câteva cărți de literatură existen­țialistă, citite „pe sub mănă” și, în ge­ne­ral, doar noaptea, iar ziua returnându-le colegilor care ni le-au împrumutat, am început să îndrăgesc ceea ce se cheamă Filosofia istoriei. Ca atare, primul an de facultate l-am studiat în specializarea Filosofie - Istorie, iar din anul doi am fost transformați în specializarea Istorie - Filosofie. Lucrarea mea de licență de la sfârșitul studiilor universitare (1991) s-a numit „Maramureșul și Marea Unire de la 1 Decembrie 1918” pe am sus­ținut-o la Universitatea din Bucu­rești.
Cartea lansată recent este lectura mea proprie asupra acestui subiect de istorie maximă.
Pe lângă interpretarea subiectivă, firește, am adus și mai multe documente inedite, precum și idei promovate în istoriografia contemporană referitoare, mai ales, la rolul mesianic al președintelui american Woodrow Wilson, invocat în nenumărate documente și împrejurări istorice ale momentului. Noi, profesorii, suntem predestinați să împodobim lumea în care trăim cu faptele noastre, cu faptele altora, metaforic vorbind, adică să punem lumină în sfeșnic. 
Rep.: Un episod inedit din timpul documentării?
Dr. Ilie Gherheș: În cercetările făcute la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București, am avut norocul să mi se spună că între cele două milioane de dosare desecretizate din arhiva fostei securități, o parte dintre acestea au devenit arhivă istorică și, în consecință, am putut să le cercetez, în unele cazuri poate pentru prima dată. De asemenea, în arhiva Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia am avut acces la fonduri documentare mai recente, respectiv la colecții donate de către unii autori după anul 1989 și intrate recent în circuitul sălii de studiu.

Rep.: Ce moment sau poveste surprinsă în carte v-a impresionat cel mai mult?
Dr. Ilie Gherheș: Cel mai mult și mai mult m-a impresionat epopeea familiei Petru Bilțiu-Dăncuș, respectiv fascinanta personalitate a acestui dascăl arhetipal, patriot și martir al idealului național. De asemenea, aș mai remarca episodul incursiunii armatei țariste în Maramureș, în anul 1914, respectiv comportamentul acestor trupe imperiale țariste, demn de toată aprecierea mea istorică.

Rep.: Ce se poate face pentru a trezi în rândul tinerilor sentimentul patriotic și mândria de Neam?
Dr. Ilie Gherheș: După cum se știe, istoria este un exercițiu nobil de since­ri­tate. În consecință, accesul la farme­cul irezistibil al faptelor înaintașilor depin­de foarte mult de vocația dască­lului chemat să ne-o prezinte. Dacă atunci când vorbim despre fapte istorice reușim să ne imaginăm contextual evenimentul respectiv, pariul poate fi câștigat. În același timp, ar fi poate bine să putem face saltul de la prezen­tarea unor aspecte de istorie mică, locală, din vecinătatea legendelor chiar, prin extra­polare, la istoria mare, mai generali­zantă, la cea regională, națio­nală sau central-europeană.

Rep.: Fiind anul Centenarului Marii Uniri, credeți că se face suficient pentru a conștientiza importanța momentului? Ce carențe ați identificat, dar și aspecte pozitive?
Dr. Ilie Gherheș: Acum 100 de ani, în preajma Marii Uniri, strămoșii noștri erau preocupați de două întrebări fundamentale, oarecum subsecvente. Prima se referea la faptul dacă ei sunt vrednici, dacă ei sunt cei chemați să ia decizia de a ne uni cu Regatul România. Cea de-a doua întrebare pe care și-o puneau, ne privea chiar pe noi, în exprimarea lor „pe strănepoții noștri de peste 100 de ani”, anume că ce vom fi spunând despre ei și alegerea lor? Înainte de a răspunde, i-aș invita și eu pe cititorii noștri să medităm cu toții, dacă noi suntem sau nu demni de sacrificiul lor? În același timp, cu toată responsabilitatea, cred că ar trebui să ne întrebăm, fiecare, ce facem pentru acest Centenar. În oricare dintre ipostaze, nouă, urmașilor, nu ne este iertat a ne judeca înaintașii, pentru că ei, poate, că după un mileniu de împilare au avut dreptul lor istoric să-și decidă propria soartă.
În an de praznic Centenar eu prefer să vorbesc despre lucrurile bune, înteme­ie­toare, iar atâta vreme cât județul nostru a fost cel dintâi în debutul acțiunilor centenare și este pe primul loc la numărul de proiecte naționale și locale propuse, este firesc să nu căutăm, nea­părat, aspecte negative.

Rep.: Un mesaj pentru cei care vă vor citi volumul recent lansat?
Dr. Ilie Gherheș: Vă spuneam că sunt absolvent al Universității din București. Ca student și, mai apoi, ca participant la mai multe simpozioane de talie națio­nală și internațională am constatat, cu mândrie, că istoria Maramureșului este considerată prințesa istoriografiei ro­mâ­nești. Totodată, consider că emoția patriotică este lacrima îngerului nostru păzitor, a unui înger care are grijă de noi toți.

 

 

„După cum se știe, istoria este un exercițiu nobil de sinceritate. În consecință, accesul la farmecul irezistibil al faptelor înaintașilor depin­de foarte mult de vocația dascălului chemat să ne-o prezinte. Dacă atunci când vorbim despre fapte istorice reușim să ne imaginăm contextual evenimentul respectiv, pariul poate fi câștigat”.

Lector universitar dr. Ilie Gherheș

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.