„El Dorado” de Maramureş

În timp ce de la ultimul recensământ Maramureşul a pierdut circa 50.000 de locuitori, echivalentul populaţiei din municipiul Sighetu Marmaţiei, câteva localităţi au descoperit secretul creşterii demografice şi reţeta prin care îşi aduc tinerii plecaţi în străinătate înapoi acasă: locuri de muncă şi dezvoltare. Câţiva primari din judeţ au adus „mirajul Occidentului” în Maramureş. Comune ca şi Fărcaşa sau Dumbrăviţa au ajuns un fel ca „El Dorado”, atrăgând nu numai maramureşenii plecaţi la muncă în străinătate, ci şi populaţia din alte judeţe I Urmează o poveste care demonstrează că se poate şi altfel. 

 

 

 

Unii muncesc din greu peste hotare, mistuiţi de dorul de casă şi de familie, alţii, după ce au experimentat gustul dulce-amar al Occidentului, se bucură de el... acasă, în Maramureş. Aceeaşi ţară, acelaşi judeţ, viziuni diferite. În timp ce Maramureşul pierde la fiecare deceniu echivalentul populaţiei din municipiul Sighetu Marmaţiei şi sate întregi zac pustii în aşteptarea tinerilor plecaţi peste hotare sau în marile oraşe, există şi localităţi maramureşene care au devenit un fel de „El Dorado” al căutătorilor de un trai mai bun din ţară.

 

Cei de aici nu sunt tentaţi nici de mirajul Occidentului, nici de dezvoltarea din marile oraşe, pentru simplul fapt că trăiesc deja toate aceste lucruri. Într-un ocean de deziluzie, subdezvoltare şi sărăcie, Maramureşul are părţi zugrăvite „în roz”. Poveşti de succes ale unor „enclave de normalitate” care au reuşit să spargă mituri, să răstoarne statistici şi trend-uri naţionale, arătând că se poate şi altfel.

 

Cel mai bun joc al extremelor e vizibil la doar o tablă distanţă. O tablă de intrare în localitate. Comunele Gârdani şi Fărcaşa sunt învecinate, situate în acelaşi cadru natural, cu resurse naturale similare. Şi totuşi, Gârdani este comuna care a avut cea mai mare pierdere demografică de la ultimul recensământ, Fărcaşa, una din localităţile cu cea mai mare creştere demografică. Prima a pierdut circa 500 de locuitori, cealaltă a câştigat circa 200.  Mai mult, în timp ce la nivel naţional se caută de ani buni soluţii pentru a readuce românii plecaţi la muncă în străinătate acasă, aici, la Fărcaşa, se întorc singuri motivând că „au oportunităţi mai mari”. Ştim, pare un scenariu SF. La fel şi situaţia în care familii din alte zone aleg să se stabilească aici, sau la Dumbrăviţa sau Tăuţii Măgherăuş... Numai că nu e SF, e un adevăr. Şi adevărul e că se poate construi „Occidentul” acasă.

 

Prea obişnuiţi cu poveştile sumbre şi cu plânsul de milă, ne pare incredibil că o comună  să ofere locuri de muncă cât de două ori populaţia sa. Sau să-şi permită să trimită elevii premianţi la ski în Austria sau pe litoral, sau să ofere ANL-uri tinerilor, centru de zi pentru bătrâni, centru de permanenţă medicală, SMURD, serviciu de pompieri, grădiniţă cu program prelungit şi o bază sportivă cum nu are niciun oraş din Maramureş.

Şi totuşi, se poate. Comuna Fărcaşa a demonstrat acest lucru. Dacă vă spunem că Fărcaşa este a doua localitate care contribuie la PIB-ul judeţului după Baia Mare, înţelegeţi de ce: datorită creşterii economice şi dezvoltării.

Primarul Ioan Stegeran a înţeles imediat după ce a devenit primarul comunei că fără economie puternică şi locuri de muncă, nici dezvoltarea nu e posibilă. Aşa că, pe vremea când se vorbea de investitori străini ca de OZN-uri, a avut curajul să invite un concern austriac pe atunci să vină la Fărcaşa. Azi, compania Eaton e unul dintre cei mai mari angajatori din judeţ şi de 12 ani comuna Fărcaşa a reuşit să parcurgă un traseu al dezvoltării incredibil. Aşa că, familii din ţară se mută aici şi spun că găsesc tot ce şi-au dorit.

 

De exemplu, Aurelian Mura s-a mutat împreună cu soţia şi cei şase copii tocmai din Arad: „De multă vreme am avut prieteni şi rudenii în Fărcaşa şi mi-a plăcut foarte mult zona de la început. Iar la un moment dat mi s-a făcut o ofertă să mă mut aici cu familia şi nu am stat pe gânduri foarte mult, ne-a fost destul de uşor să luăm decizia. Cred că în primul rând a fost planul lui Dumnezeu şi voia Lui să venim aici. Nu am avut mare lucru la Arad, dar ne-am mutat cu tot aici.

La Fărcaşa am găsit tot ce aveam nevoie, ba în plus, lucruri care în altă parte nu existau. Plus că am venit într-o comunitate deosebită, călduroasă şi plăcută, iar acest lucru este foarte important. În al doilea rând, felul în care domnul primar şi echipa lui gospodăresc comuna m-a convins fără discuţii că Fărcaşa este un trend ascendent. Eu mi-am găsit loc de muncă în Fărcaşa, la Hagero, iar soţia predă câteva ore de religie la Fărcaşa, pentru că în momentul de faţă se îngrijeşte mai mult de cei 6 copii.

În cazul nostru putem spune că nu este nevoie să mergem în străinătate pentru un trai mai bun. Nouă ni s-a potrivit Fărcaşa, şi probabil în altă zonă, chiar din Maramureş nu ne-ar fi fost la fel de uşor. Dar ideea este că toate au conlucrat frumos pentru a fi totul bine. Ca şi puncte esenţiale privind mutarea noastră la Fărcaşa este în primul rând voia lui Dumnezeu, în al doilea rând o ambianţă excepţională, care împleteşte plăcutul cu utilul, anumite avantaje cum ar fi primirea cu căldură în comunitate, despre care am amintit, sau liniştea inegalabilă şi condiţiile egale cu cele de la oraş, iar aici vorbesc de infrastructură, şcoală, utilităţile apă-canal, energie, internet etc., inclusiv parcuri şi locuri de joacă pentru copii, amenajate la nivel înalt.

Toate au făcut să nu regret şi nu regretăm deloc faptul că ne-am mutat aici. Suntem fericiţi aici. Eu de când m-am născut, am fost în centrul oraşului, deci eram obişnuit cu un pic de animaţie, şi recunosc faptul că nu-mi lipseşte. Chiar acum am fost până în Baia Mare şi pot să spun că liniştea pe care o avem aici, îmbinată cu condiţiile excepţionale pe care le ai ca şi locuitor, nu-ţi face dor de agitaţia oraşului”.

 

Alţii spun că condiţiile de aici sunt mai bune decât cele din Occident. Petrică Tacaci a lăsat Italia pentru România şi a găsit la Fărcaşa condiţii mai bune decât „afară”: „Eu sunt din judeţul Satu Mare şi lucram în Italia, iar patronul de acolo mi-a atras atenţia că România este front de lucru, pentru că este în curs de dezvoltare. Lucrez în domeniul metalului şi, fiind foarte multe cerinţe, după 14 ani de muncă în străinătate, deşi stăteam foarte bine financiar, gândul îmi era la România. Şi atunci, am decis să vin să deschid o firmă şi să lucrez în domeniul fierului. Am venit şi m-am interesat în zonă, nu neapărat în Fărcaşa. Am socri în comuna vecină din Satu Mare, în Bârsău, dar acolo pentru a-mi alimenta utilajele aveam nevoie de alimentare de 380 şi nu am găsit un spaţiu unde să-mi dezvolt activitatea.

Am auzit că la Fărcaşa sunt posibilităţi şi ţi se pun la dispoziţie orice modalităţi, numai ca să poţi să faci treabă. Şi atunci am apelat la domnul primar, i-am spus că am o firmă şi că vreau să fac treabă. Şi primul cuvânt a fost „într-o săptămână eşti pus pe picioare”. Acesta a fost cuvântul care m-a încurajat. S-a ridicat de pe scaun şi m-a dus la nişte hale unde acum este sediul ISU şi a zis aici poţi să faci ce vrei, alegeţi de aici. Mi-a pus spaţiu la dispoziţie şi mai mult decât atât, a chemat electrician şi mi-a făcut instalaţia electrică de care aveam nevoie. Şi într-o săptămână totul era gata. Eu ţineam sculele aduse din Italia de 6 luni, că nu le puteam folosi, şi nu mi-a venit să cred că într-o săptămână le-am putut porni. Şi din 2009 funcţionăm încontinuu.

Momentan sunt trei angajaţi. De câţiva ani am început să construiesc o hală şi cred că anul acesta ne mutăm la hala nouă, unde vom avea mai mulţi angajaţi. M-am mutat cu familia, mai ales că am primit ajutor, fiind locuri la dispoziţie în ANL. Copiii erau la şcoală în Italia şi când au venit aici şi au văzut condiţiile, au zis „uau, e mai tare ca în Italia!”.

Într-un cuvânt, dacă nu ajungeam în Fărcaşa, eram plecat demult în străinătate, dar aici am văzut susţinere din toate punctele de vedere. Pot să spun din proprie experienţă că aici cine vrea să facă treabă poate să facă.

Bineînţeles că nu stăm cu mâinile în sân. Şi eu muncesc, deşi sunt proprietarul firmei, cot la cot cu cel de lângă mine, cum făceam şi dincolo. Numai că noi românii avem impresia că dacă ajungi patron trebuie să umbli cu mapa, şi atunci sigur că nu merge treaba. Dar eu aşa am văzut dincolo şi funcţionează.

Ca să vin în România am cântărit foarte mult un viitor pentru copii. Dincolo aveam loc de muncă, aveam toate condiţiile, nu am venit de rău din Italia, ci înainte de criză. Dar am văzut că aici şcoala e şcoală, au numeroase activităţi. Şi eu şi soţia ne-am dorit foarte mult să avem copii care să înveţe, iar aici am găsit o instituţie în care actul educaţional este pe măsură. Şi vă spun, nu suntem mulţumiţi, ci foarte mulţumiţi!

Soţia lucrează tot la firma noastră, ca administrator. Avem tot mai mult de lucru pe an ce trece, aşa că este normal să ne dezvoltăm, mai ales că punem accent pe calitate. Concluzia este că există posibilitatea şi în România să faci treabă. Asta dacă infrastructura este pusă la punct, dacă şcoala este una serioasă şi dacă nu te apuci de o mie de lucruri, ci să mergi pe un domeniu pe care eşti stăpân. De exemplu, eu dacă sunt pe domeniul fierului, nu merg şi pe zidărie sau electricitate. Dar dacă îţi cumperi scule şi te dedici domeniului tău, nu ai cum să nu ai rezultate. Într-adevăr, noi suntem în curs de dezvoltare şi în România mai este foarte mult de lucru în orice domeniu.

Pe de altă parte, pot să spun că o duc mai bine decât în străinătate, dar şi muncesc mai mult decât munceam dincolo. Eu sunt din zona Oaşului, la o distanţă de 100 km, şi mai merg la mama să o vizitez, şi de fiecare dată când merg acolo, îmi dau seama că este o diferenţă între zone ca între cer şi pământ. De fiecare dată îmi spun că dacă ajungeam să-mi fac treaba în zona Oaş, precis eram plecat demult înapoi în străinătate. Pentru că e foarte important ca unde stai autorităţile să-ţi dea o mână de ajutor când ai nevoie.

După ce le-am spus şi altora exemplul pe care l-am găsit la Fărcaşa, mi-au răspuns că şi ei ar veni, dar încă nu au avut curajul să treacă la fapte, cei cărora le-am spus ce am reuşit. Oricum, e un prim pas, că le-am trezit interesul şi altora că se poate trăi în condiţii extrem de civilizate şi în România”.

 

Primarul Ioan Stegeran spune că: „Cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit asta, pentru că nu sunt eu mai deştept ca alţii. Mi-a ajutat Dumnezeu să ajungem în acest punct. Toate s-au făcut treptat şi dezvoltarea a fost una naturală. Pentru că, având infrastructură şi utilităţi, a urmat dezvoltarea economică datorită agenţilor economici, şi având venituri la primărie, poţi să faci şi învăţământ de calitate, şi cultură, şi sport şi toate celelalte de care are nevoie comunitatea. Noi am pus accentul iniţial pe infrastructură şi dezvoltarea economică, iar restul au venit de la sine. Pentru că toate au conlucrat pentru progresul comunei.

 

Dumbrăviţa. Altă comună „occidentală”, alt record: şomaj zero. Ba mai mult, vechiul traseu de navetă din perioada comunistă se face acum în sens invers. Azi merg băimărenii, căvnicarii şi băisprienii la Dumbrăviţa să lucreze, nu invers. Aici funcţionează la nivel local un parteneriat între primărie – şcoală - biserică şi investitorul UAC Europe, care oferă localnicilor mai multe facilităţi decât ar fi primit în străinătate, iar tinerilor facilităţi pe care acum câţiva ani nu le-ar fi visat.

Dacă mai adăugăm şi locurile de muncă în continuă creştere oferite de investitorul american, dezvoltarea comunei şi apropierea de oraş, avem ecuaţia completă a reţetei succesului.

 

Primarul Felician Ciceu spune că: „una dintre explicaţii este existenţa Fabricii de avioane, a unui investitor economic puternic, plus apropierea de Baia Mare. Oamenii îşi găsesc uşor loc de muncă, nu numai la UACE, şi poate şi la alte instituţii din zonă, aşa că lucrurile au intrat într-o normalitate. Este o zonă din care într-adevăr lumea nu a plecat în străinătate, pentru că a găsit aici tot ce are nevoie. Asta cred că arată un grad de siguranţă şi confort pentru oamenii de aici.

Pentru că, având o situaţie economică stabilă într-o localitate, automat acest lucru atrage după sine echilibru şi bunăstare din perspectiva comunităţii”.

 

Şi toate acestea se întâmplă într-un judeţ cu populaţie în scădere, cu natalitate la cota de avarie, care strigă din răsputeri că e izolat. Realitatea poate fi şi roz, o demonstrează poveştile de succes ale unor „enclave de normalitate” care au reuşit să spargă mituri, să răstoarne statistici şi trend-uri naţionale, arătând că se poate şi altfel.

 

„Cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit asta, pentru că nu sunt eu mai deştept ca alţii. Mi-a ajutat Dumnezeu să ajungem în acest punct. Toate s-au făcut treptat şi dezvoltarea a fost una naturală. Pentru că, având infrastructură şi utilităţi, a urmat dezvoltarea economică datorită agenţilor economici, şi având venituri la primărie, poţi să faci şi învăţământ de calitate, şi cultură, şi sport şi toate celelalte de care are nevoie comunitatea”.

Ioan Stegeran, primarul comunei Fărcaşa

 

 

„Oamenii îşi găsesc uşor loc de muncă, nu numai la UACE, şi poate şi la alte instituţii din zonă, aşa că lucrurile au intrat într-o normalitate. Este o zonă din care într-adevăr lumea nu a plecat în străinătate, pentru că a găsit aici tot ce are nevoie. Asta cred că arată un grad de siguranţă şi confort pentru oamenii de aici”.

Felician Ciceu, primarul comunei Dumbrăviţa