Dreptul este arta binelui şi a echităţii

În primul an, la facultăţile de drept, studenţii învaţă câteva adagii despre ceea ce vor urma să studieze în anii facultăţii, adagii care sunt, în fapt, principiile care au stat la baza formării dreptului roman, care, la rândul lui stau la baza sistemului modern de drept.

Din păcate, sub regimul patronat de Traian Băsescu, un regim infracţional şi dictatorial, în care legea este facultativă şi batjocorită în permanenţă tocmai de cei care ar trebui să o apere, dreptul a devenit arta şantajului şi a incorectitudinii. Justiţia, paradoxal, dintr-un scut care ar trebui să ne apere, a devenit cea mai redutabilă armă a unui regim politic ilegitim şi ilegal, o armă cu care îşi asigură, prin ameninţări şi teroare, perenitatea.

Vorbim mult, vorbim de zeci de ani deja, despre importanţa unei justiţii independente, eficiente şi credibile într-o societate democratică şi într-un stat de drept. Mai mult ca oricând se pune astăzi această problemă, mai mult ca oricând societatea românească şi cetăţenii României au nevoie de o Justiţie în care să creadă şi de o Justiţie care să-şi facă datoria.

Credibilitatea Justiţiei nu este o monedă de schimb cu Europa, în urma căreia să obţinem anumite beneficii. Credibilitatea Justiţiei nu se măsoară în cantitatea de dosare fabricate sau în viteza cu care se judecă o speţă. Credibilitatea Justiţiei este o necesitate pentru toţi cetăţenii României şi pentru existenţa reală şi funcţionarea performantă a unui stat de drept, iar credibilitatea justiţiei, în acelaşi stat de drept modern de care vorbesc, se poate măsura doar în corectitudinea şi legalitatea deciziilor adoptate.

Desemnarea Monei Pivniceru în funcţia de ministru al Justiţiei şi investirea ei, în ciuda piedicilor evidente puse de un sistem profund viciat, controlat exclusiv de Traian Băsescu, fie de la Cotroceni, fie din garajul de suspendat, este un moment foarte important nu doar pentru Guvernul Victor Ponta, ci pentru întreaga societate românească în conjunctura politică în care ne aflăm.

Să desemnezi un ministru este un act de curaj într-un asemenea moment pe care îl traversăm şi cere o imensă responsabilitate. Orice nume vehiculat este supus atacurilor, trecutul persoanei dezvăluit, apoi urmărită 24 de ore din 24 şi familia luată la puricat. Deci, a fi ministru într-un regim dictatorial marca Traian Băsescu, nu este doar o răspundere imensă, ci un act de curaj faţă de propria existenţă.

Cred însă că, odată cu desemnarea în fruntea Justiţiei, a Monei Pivniceru, depolitizarea, deşi clamată ca o realizare de multă vreme, urmează a fi făcută până la capăt. Încrederea cetăţenilor în toate instanţele şi în toţi oamenii Justiţiei are şansa ca, de la un deziderat, să devină realitate. Am încredere că această numire va da şansa legilor să îşi reintre în drepturi, să redevină principiile fundamentale ale statului, detronând interesele de grup, care încă mai stau la baza “funcţionării” României.

Această desemnare vine într-un moment ce are o însemnătate deosebită pentru că vine imediat după ce oameni nevinovaţi, care au ales să voteze, să îşi exercite liber un drept şi o obligaţie istorică şi fundamentală, sunt anchetaţi şi când o instanţă superioară, care trebuie să vegheze la respectarea Constituţiei, actul de căpătâi al oricărui stat de drept modern, liber şi democratic, a acţionat eminamente politic, ignorând, cu bună ştiinţă, votul a peste 8 milioane de români.

Acum, mai mult ca oricând, societatea românească şi cetăţenii au nevoie de o Justiţie în care să creadă şi care să îşi facă datoria şi au nevoie să îşi recapete încrederea în legi, cele care trebuie să constituie busola după care ne ghidăm acţiunile în fiecare zi a vieţii noastre.

Dragoş Titea, secretar general departament Transporturi PSD