„Dosarul Revoluției”, trimis în instanță. Prea târziu, prea puțin, prea revoltător pentru victime

Dreptate, de trei decenii ochii plânși ai victimelor Revoluției din 1989 și ai familiilor lor, aşteaptă să te vadă! Și vor aștepta în continuare, deoarece Dosarul Revoluției a fost trimis în instanță cu doar trei inculpați. Peste 50 de inculpați din dosarul inițial, s-au „evaporat”. Foarte multe victime nu au fost audiate, deși CEDO le-a dat câștig de cauză, le-a stabilit calitatea de victime și le-a acordat despăgubiri. Mai mult, dosarul nu cuprinde nimic legat de situația de dinainte de 22 decembrie 1989, ca și cum, cel mai important eveniment istoric din ultimele decenii se reduce la o lovitură de stat; și, ca și cum toți cei care au ieșit în stradă pentru libertate și democrație atunci, au fost manipulați.

Ne mazilim istoria și ne batem joc de eroi. Încă o dată! Cel mai important dosar din istoria postdecembristă a Româ­niei, Dosarul Revoluției a fost trimis cu surle și trâmbițe în instanță. După treizeci de ani, în care multe dintre victime și mulți dintre călăi au murit, în care tinerii de atunci au albit și fami­liile victimelor s-au ofilit plân­gându-şi morții, Procurorul g­­ene­ral, Augustin Lazăr, a anun­țat luni că Secţia militară din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis în instanţă „Dosarul Revoluţiei” și astfel s-a înfăptuit „un moment deosebit pentru justiția militară în special și pentru justiția română în general, un moment care mar­chează îndeplinirea unei datorii profesionale, dar și a unei datorii de onoare față de istorie și față de patrie”. Numai că modul în care această „datorie” a fost îndepli­nită face ca cei peste 1.100 de morți ai Revoluției să se răsu­cească în mormânt. E prea târziu, prea puțin, prea în bătaie de joc.

Inițial, pe vremea când generalul în rezerva Dan Voinea, fost pro­curor, s-a ocupat de acest Dosar, existau peste 50 de inculpați. Acum au mai rămas doar trei. Potrivit comunicatului Ministerului Public: „Prin rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare nr. 11/P/2014 din 05.04.2019, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, au fost trimişi în judecată inculpaţii: Iliescu Ion - fost preşedinte al României, Voi­culescu Voican Gelu – fost viceprim-ministru al Guvernului României şi general (rtr.) Rus Iosif – fost şef al Aviaţiei Militare, pentru săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii, prev. şi ped. de art. 439 alin.1. lit. a, g, i şi k din C.p., cu aplic. art. 5 C.p”, pentru mai mulți inculpați s-a dispus clasarea cauzei: Ceauşescu Nicolae – fost preşedinte al României, Vlad Iulian - fost şef al Departamentului Securităţii Statului şi Postelnicu Tudor – fost ministru de interne, pentru conduitele cons­tatate în intervalul 16.12.1989- 22.12.1989, Milea Vasile – fost ministru al apărării, pentru conduitele constatate în intervalul 17.12.1989-22.12.1989, Eftimescu Nicolae – fost şef al Direcţiei Operaţii din Marele Stat Major al Armatei şi Hortopan Ion - fost comandant al Comandamentului Infanterie şi Tancuri (C.I.T.), Brucan Silviu – fost factor decizional al C.F.S.N., pentru conduitele acestuia, constatate în intervalul 22.12.1989-31.12.1989, Mocanu Mircea – fost comandant al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului (C.A.A.T.) şi Dinu Ştefan - fost şef al Direcţiei Informaţii din Marele Stat Major (D.I.A.), Roman Petre – fost prim-ministru al Guvernului României, Brateş Teodor – fost redactor şef în cadrul T.V.R. şi Toma Ioan – fost ministru al tineretului, Igreţ Viorel – fost prim secretar al Comitetului Judeţean de Partid Mureş. Motivul? Fie au murit, fie „nu există probe concludente”, fie scuza e autoritatea lucrului judecat.

Mai grav e însă faptul că ancheta a fost făcută pe repede înainte și foarte multe victime nu au mai fost chemate la audieri. Astfel, s-a ajuns la situații extrem de penibile. De exem­plu, nu toți cei care au câștigate procese împotriva Statului Român la CEDO au fost audiați. Teodor Mărieș, Președintele Asociației 21 Decembrie 1989 explică: „În discuția avută cu domnul procuror șef Augustin Lazăr, dânsul a afirmat că victimele au fost identificate în proporție de 85%. De ce 85% și nu 100%? Pentru că unii au decedat, pentru că… Argumentul meu a fost: pe de o parte, nu toți au avut bani la graba voastră, că ați lucrat în mare grabă în ultimele două luni, nu ați avut timp doi ani și zece luni. Vă dau exemplul colegul meu Mircea Alb care venit din Italia, s-a prezentat la Parchet, i s-a spus că da, este parte din dosar, dar trebuie programat la Circa de poliție pentru audieri, asta s-a întâmplat acum 3 săptămâni. Și într-o luni dimineața a primit telefon, mâine să veniți la audieri. Omul a spus: «Stai domnule, n-am bilet de avion, am și eu serviciu aici, în Italia». În final, omul a plătit cred peste 1.000 de Euro, pentru că e foarte scump să cumperi bilet în ziua respectivă, și a doua zi să te întorci, și a venit. Și nu toți își permit să dea acești bani pentru a veni. O să încercăm să-i identificăm pe cei din Asociaţia 21 Decembrie care n-au fost audiați, pentru că pe unii i-au audiat la Parchet, și li s-a spus apoi să meargă la Poliție și unii nu au mai fost chemați la poliție. De ce la poliție? Din lipsă de personal, domnul Lazăr a spus că au fost nevoiți să ceară sprijinul Ministerului de Interne? Și ei îi ajută de un an și ceva. Nu era normal să detașeze 10-20 de polițiști să vadă dacă își mențin declarațiile, pentru că cei mai mulți dintre colegi au fost chemați de-a lungul anilor? N-au putut să facă nici asta. Eu am simțit că pur și simplu o parte din colegi sunt lăsați de-o parte și nu se dorește audierea lor. Am făcut un protest în decembrie, unul în ianuarie, și le-am transmis că avem membri ai Asociației care au decizii CEDO. Sunt câteva sute de persoane care au decizii CEDO, era greu de spus luați-i pe ăștia că s-a stabilit deja că sunt victime, din moment ce o instanță internațională, care e deasupra instanței naționale, a stabilit acest lucru? Avem cazuri că din aceeași familie, fetița, devenită acum femeie, a fost audiată ca martor, iar tatăl, nu. De ce, nu știați adresa? Dacă ați avut adresa fetei, nu ați găsit și tatăl?”.
Există multe persoane arestate, bătute, maltratate, care au câștigat deja la CEDO și care lipsesc cu desăvârşire din dosar. Un astfel de caz este și cel a lui Paul Mitran, care în noaptea de 21 decembrie a fost bătut și încarcerat la Jilava. A câștigat un proces împotriva Statului Român la CEDO, dar în Dosarul Revoluţiei nu mai apare ca victimă și nici nu a mai fost audiat. Mai mult, documentele care demons­trează că a fost încarcerat au fost distruse, la fel ca multe alte probe din acest dosar: „La jumătatea lui martie a anului 1990 am fost chemat la o circă de miliție, unde am dat o declarație, urmând ca justiția să-și urmeze cursul. De atunci n-am mai fost chemat niciunde nicicând, până a venit domnul Voinea. Am fost reținut în noaptea de 21 la penitenciarul Jilava, am fost legați, am fost bătuți la circa 10 de Miliție, apoi în jurul orei 3 dimineaţa am fost conduși cu pumnii de rigoare la Unitatea militară din Măgurele, acolo era un culoar de vreo 25 de metri, în loc de flori erau pulane, iar după aceea la Jilava. Am făcut numeroase demersuri, avem 503 persoane încarcerate fără forme legale. În urma numeroaselor intervenții, ni s-a răs­puns în scris că documentele până la nivelul anului 2000 au fost arhivate și distruse. Am câştigat la CEDO, dar acum nu am fost audiat ca martor”.

Cea mai gravă problemă e că, juridic, prin ac:est dosar trimis în mare grabă în instanță, Revoluția Română se reduce la evenimentele de după 22 decembrie 1989, adică la o lovitură de stat. Restul lipsesc cu desăvârşire din Rechizitoriu: „În urma cercetărilor și probatoriului administrat s-a constatat că întreaga forţă militară a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, precum și Gărzile Patriotice, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00, s-au pus la dispoziţia Consiliului Frontului Sal­vării Naţionale şi conducerii acestuia. Din acelaşi moment, gru­pul de decizie politico-militară al C.F.S.N. format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general locotenent Victor Ata­nasie Stănculescu, general maior(r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar și numit ministru al apărării) și Gelu Voican Voiculescu a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea poli­tică a unui grup preconstituit și legitimarea politică în fața poporului român. Ancheta a relevat că pentru atingerea acestor scopuri, începând cu seara zilei de 22.12.1989 ar fi fost lansată o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări), coordonată de unii componenţi ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea C.F.S.N.), acceptată şi asumată de factorii decizionali ai C.F.S.N. Din Consiliul Militar Superior au făcut parte general locotenent Atanasie Victor Stănculescu, general de armată Nicolae Militaru şi şefi de direcţii militare. Pentru a evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie 1989, vârfurile decizionale ale M.Ap.N. (persoanele care au îndeplinit funcţia de ministru al apărării, şefii direcţiilor militare şi şeful aviaţiei militare) ar fi declanşat şi coordonat inducerea în eroare, în virtutea unei înţelegeri cu noua forţă politică a ţării. Acest veritabil pact ar fi fost benefic ambelor părţi, pentru factorii de decizie ai M.Ap.N. a însemnat impunitatea dorită, iar pentru factorii de decizie ai C.F.S.N. a însemnat garantarea preluării puterii politice, menţinerea la putere, dar şi legitimarea în faţa poporului român.
Cercetările au vizat faptul că prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii etc.
Din cercetări a rezultat că psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice. Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exer­citate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00)”, se arată în comunicatul Ministerului Public.
Teodor Mărieș spune: „Culmea, nu fac niciun fel de referire la ziua de 21 decembrie. De ce oare? De ura pe care o poartă asociației sau pentru că măcelul a fost prea mare și au participat toate instituţiile statului, ne spun chiar ei și noi am văzut tancurile. În aceste condiții suntem nemulțumiți clar că nu judeci ziua de 21 decembrie, care e zi de Revoluție deplină, 2 milioane de gloanţe trase în această zi. Nu ați găsit niciun vinovat pentru 21 decembrie? Nu ați audiat victimele? Ați găsit doar trei vinovați pentru perioada de după 22 decembrie? Pe acest dosar s-a lucrat în perioada 2005-2007, Asociația 21 decembrie a cerut prin plângerea depusă în 2004 urmărirea penală și a indicat peste persoanele vinovate, peste 45. Ne-am asumat să indicăm persoanele vinovate, fără să avem probe, probele eram noi, care am fost acolo și am trăit acele evenimente. Din punct de vedere juridic pe noi ne doare că suntem acuzați că am fi participat la un fel de Revoluție, că am fi fost manipulați. Cum, doar trei oameni au fost vinovați pentru crimele de atunci? De aceea am făcut paralela, în urmă cu 10 ani erau 40 și ceva de inculpaţi, acum sunt doar 3? Ceilalți de ce au fost pierduți? Alții de ce nu au fost identificați? Atât au considerat domniile lor, atât au putut să facă. Noi ne-am ridicat atunci fără arme împotriva regimului criminal, tu, Parchetul general, de ce nu expandezi să soluționezi, să tragi o concluzie la nivel național, pentru că vorbim de cel mai mare dosar și de un eveniment istoric care s-a petrecut după 1918 în România, care a schimbat ceva real, voi de ce nu ați avut timp?”.

„I-au luat dosarul generalului Voinea, printr-o decizie a Curții Constituţionale din 20 iunie 207, atunci Curtea Constituțională a decis că dosarele în care sunt implicați militari și civili sunt de competenţa Secției Civile. Ați auzit tot felul de minciuni, că a închis, că nu a făcut bine acest dosar, e o minciună. Generalul Voinea a avut acest dosar din 2004 a oprit prescripția crimei, în 2005, 2006 și 2007 până la 20 iunie, în acest dosar s-a lucrat, s-au adunat toate problemele și pe fundamentul cărora stă acest dosar. I-a fost luat dosarul, a fost trimis la Civil, primele ședințe au pus în discuție să-l ardă, pentru că nu mai au ce face cu el, colegii mei vorbesc despre asta. Pentru ei era maculatura viața oamenilor, era maculatură.
După care, în 2009, doamna Kovesi personal l-a scos pe Ion Iliescu de sub urmărire personală, avem un document semnat de doamna Ko­vesi pe care nu am avut unde să-l atacăm fiind asumat de procu­rorul general. Nu ne-a lăsat cale de atac.
Abia după ce i-am oprit din nebu­nia lor, prin CEDO, au fost obligați să redeschidă dosarul. Pentru că, în 2015 dosarul a fost, Nițu Tiberiu a fost procuror general, el e cel care a tras la Televiziune. Cum să te duci la el să redeschidă dosarul? Noroc că a plecat din funcție și a venit interimar Bogdan Licu care a avut buna credință și judecată să recheme dosarul de la Înalta Curte, să infirme soluții date de subalternii lui și a redeschis dosarul și de aceea am avut ieri decizie de trimi­tere în judecată, datorită acestui om”.

 

„Este un moment deosebit pentru justiția militară în special și pentru justiția română în general, un moment care marchează îndeplinirea unei datorii profesionale, dar și a unei datorii de onoare față de istorie și față de patrie.
Finalizarea acestei cauze de către colegii noștri, procurorii militari, reprezintă realizarea unuia dintre cele mai importante obiective din proiectul de management pe care mi l-am asumat public în urmă cu trei ani: soluționarea „dosarelor istorice”!
Oameni de cultură, politicieni, cercetători, istorici au exprimat, de-a lungul timpului, diverse teorii, explicații, aprecieri în legătură cu adevărul despre momentul „decembrie 1989”. Astăzi, juriștii încheie această provocare, prezentând „adevărul juridic”, ca parte componentă a unei investigații complexe, care a pornit de la ideea că responsabilitatea pentru victimele Revoluției din
decembrie 1989 nu este una instituțională, ci este o respon­sabilitate directă, individuală.
Rechizitoriul Secției Parchetelor Militare însumează 12 volume, în total 3280 de file. Dosarul cauzei cuprinde 3330 de volume, dintre care 2030 de volume au fost administrate după 13 iunie 2016, cifre ilustrative pentru volumul impresionant de muncă efectuat de către colegii noștri.
Doresc să subliniez faptul că pentru întocmirea rechizitoriului au fost administrate, în principal, probele obţinute după 13 iunie 2016, dată la care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a confirmat redeschiderea urmăririi penale în prezenta cauză.
Datorăm soluționarea, temeinică și legală, a acestui dosar istoric unei echipe de procurori militari, din elita Ministerului Public, cu experiență, știință și conștiință. În această echipă, experiența generației care la Revoluție avea 30 – 33 de ani s-a unit cu energia generației mai tinere.
Cu toate că în ultima perioadă instituția a trecut prin momente dificile, echipa de procurori militari a avut capacitatea de a supraviețui și de a se regenera neîncetat. A reușit prin forța sa investigativă să obțină cooperarea mai multor instituții ale statului în arhivele cărora se aflau probele concludente și pertinente. A identificat documentele clasificate, realizând astfel tabloul puzzle clar, din punct de vedere juridic, al faptelor și evenimentelor Revoluției române”, a spus procurorul
general Augustin Lazăr.